duminică, 2 decembrie 2012

CÂND DUMNEZEU INTERVINE


Căci Tu eşti un adăpost pentru mine, un turn tare împotriva vrăjmaşului. - Psalmii 61:3

Într-o noapte, o jurnalistă din Los Angeles s-a gândit să se întoarcă acasă pe o scurtătură. A pornit pe un drum abrupt şi neiluminat şi la scurt timp a auzit în spatele ei nişte paşi care se apropiau de ea din ce în ce mai repede. Deodată, un străin a sărit asupra ei şi a început să o stranguleze cu eşarfa pe care ea o purta la gât.

În momentul acela, la câteva mile depărtare, mama acestei femei s-a trezit dintr-un somn profund, cuprinsă de un fior de teamă că fiica ei se afla într-un mare pericol.

Mama a îngenuncheat imediat lângă pat şi a început să se roage. A stat de vorbă cu Dumnezeu timp de 15 minute, cerând protecţia Sa pentru fiica ei. După ce a avut asigurarea că rugăciunea ei a primit răspuns, s-a urcat înapoi în pat şi a adormit la loc. 

În timpul acesta, pe strada pavată, atacatorul s-a oprit brusc. Femeia l-a văzut cum a ridicat capul o secundă, de parcă ar fi ascultat ceva cu atenţie. Apoi a luat-o la fugă în susul străzii.

Femeia aceasta şi mama ei sunt convinse că Dumnezeu a salvat-o datorită acelei rugăciuni.

Este important să înţelegem că mama devotată nu se ruga la un Dumnezeu distant. Ea era familiarizată cu glasul Său. Ea Îl cunoştea suficient de bine ca să ştie că El i-a dat răspuns. Ea Îl cunoştea suficient de bine pentru a avea încredere în protecţia Sa.

Când femeia aceasta a îngenuncheat lângă pat, marea Sa putere a fost foarte aproape de ea.

În lupta dintre bine şi rău, rugăciunea este o armă puternică în mâna credin­ciosului. Prin rugăciune, forţele iadului sunt respinse. Ellen White scrie că Dum­nezeu va face, ca răspuns la rugăciunea credinţei, ceea ce nu ar face dacă nu I-am cere lucrul respectiv (vezi Tragedia veacurilor, pag. 525).

Atunci când mama s-a rugat, Domnul nostru i-a trimis pe îngerii puternici pentru a-l alunga pe atacatorul fiicei ei. Influenţa puternică a Duhului Sfânt l-a convins să fugă. Dar ... cum explicăm realitatea dureroasă că unii creştini sunt jefuiti, violaţi şi ucişi? Este vorba de o lipsă de credinţă? Nu s-a rugat nimeni pentru ei?

Pe planeta aceasta rebelă, oamenilor buni li se întâmplă lucruri rele. Pe căi necunoscute nouă, Dumnezeu ne apropie de El prin intermediul necazului, de­zastrului şi suferinţei. Mai mult chiar, El îşi împlineşte planurile pe termen lung, folosindu-Se chiar de răul pentru care El nu este răspunzător în niciun fel. De asemenea, El respectă libertatea de alegere a celor care ne fac rău şi nu intervine întotdeauna. Uneori, în planul Său mai amplu, El permite ca răul să nu înceteze.

Este dificil de înţeles lucrul acesta? Categoric că da! Dar putem avea încre­dere în El. Putem să credem în El în continuare. Putem să păstrăm în continuare legătura cu El. Putem să ne rugăm în continuare, convinşi că El intervine. El ne scapă. El răspunde. El nu ne va abandona şi, ceea ce pe moment nu înţelegem, El însuşi ne va explica într-o zi, în veşnicie.

Mark Finley

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu