miercuri, 20 februarie 2013

Bucuria, Miercuri 20 feb. 2013, Devotional pentru femei


Bucuraţi-vă întotdeauna! (1 Tesaloniceni 5:16)

După ce am început tratamentul clasic de chimioterapie, mi-am dat sea­ma că, dacă vreau să trăiesc, trebuie să mă schimb. În primul rând, trebuie să-mi schimb atitudinea faţă de boală, apoi faţă de viaţă în general. Am descoperit că am uitat să mă bucur pentru lucrurile simple, cum ar fi răsă­ritul de soare sau faptul că mă pot ridica din pat. Am reînvăţat să fac haz de necaz şi să nu mai iau asupra mea toate necazurile oamenilor pe care-i întâlnesc. Am învăţat să râd în ciuda durerilor pe care le-am avut, în ciuda faptului că şi acum sunt nopţi în care nu pot să dorm. Am învăţat să-I mul­ţumesc Domnului pentru toate.

În timpul radioterapiei, care a durat 5 săptămâni, trebuia să merg la control în fiecare săptămână. După primul control, doamna doctor m-a în­trebat dacă am nevoie să-mi prescrie medicamente pentru dureri şi pentru somn. l-am spus că nu am nevoie. S-a mirat şi m-a întrebat iarăşi dacă pot să dorm. Când i-am spus că pot şi, chiar dacă am dureri sau vreo noapte de nesomn, nu-i nicio problemă, mi-a mărturisit că ea numai cu somnifere poate să doarmă ... şi nu avea cancer!! Atunci mi-am dat seama că bucuria şi dorinţa de a trăi erau aşa de mari, încât mă ajutau să fac faţă durerilor şi nesomnului fără medicamente.

La uşa doamnei doctor oncolog, pacienţii sunt trişti, descurajaţi, dispe­raţi şi mai ales tăcuţi. Înainte să mă îmbolnăvesc şi eu de cancer, nu aveam cum să mă apropii de acei oameni, pentru că nu-i puteam înţelege aşa cum pot să-i înţeleg acum. Stând acolo, la uşă, am început să vorbesc cu oamenii din jurul meu şi să fac haz de necaz, să-i încurajez să zâmbească în ciuda faptului că stăteam două ore la uşă, cu programare. Uneori nici nu vorbeam eu prima. Era suficient să mă uit în ochii lor şi să zâmbesc. Şi de ce să nu zâmbeşti când urmezi un tratament care se presupune că te ajută? Efecte secundare? Da, sunt. Dar şi acelea sunt un semn că trăim şi viaţa noastră pe acest pământ poate fi aşa scurtă uneori.

Poate nu urmaţi un tratament medicamentos cu efecte secundare dure.

Bucuraţi-vă!

Poate urmaţi un tratament cu efecte secundare greu de suportat. Bucu­raţi-vă!

Bucuraţi-vă întotdeauna! Rugaţi-vă neîncetat. Mulţumiţi pentru toate (şi bune, şi rele), căci Domnul este cu noi!

Liliana Nădăşan, Târgu Mureş, Transilvania Sud

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu