Duminică 10 feb. 2013, Devotional pentru femei

Bine este să aştepţi în tăcere ajutorul Domnului! (Plângerile lui Ieremia 3:26)

Dintotdeauna mi-a plăcut să scriu. Dorinţa aceasta a venit la pachet cu toate celelalte trăsături pe care le-am avut şi cu toate întâmplările prin care am trecut. Până să-L cunosc pe Dumnezeu, am scris tot felul de romane; după aceea, am vrut să scriu doar despre El. De-a lungul timpului, dorinţa mea cea mai mare a fost să învăţ cum se scrie cu adevărat. Deşi am cunos­cut mulţi oameni ai literelor, nu eram încântată de stilul niciunuia. În plus, un secret: cei ce scriu rareori vor să aibă învăţăcei. Preferă să fie solitari sau să aibă prieteni deja consacraţi - un dezavantaj pentru tinerii aspiranţi!

În februarie 2012, o prietenă mi-a spus că se înscrie la un curs de scena­ristică. Era a doua zi după ce, în discuţia mea cu Dumnezeu, Îi reamintisem dorinţa mea. Am decis pe loc să mă înscriu şi eu odată cu ea. În felul acesta aveam posibilitatea să ne încurajăm una pe alta sau să ne ajutăm.

Am urmat regulat cursurile şi, trebuie să recunosc, scenaristica m-a fascinat. Îmi imaginam mereu fel de fel de subiecte de actualitate pentru adolescenţi sau pentru tineri, care ar putea fi surprinse în filme de scurt metraj, proiectate în cadrul diferitelor proiecte ale departamentelor. Sper să vină şi vremea când vom putea face lucrul acesta.

Am analizat situaţia unei cereri personale. De pe la 10 ani am avut do­rinţa de a avea informaţii în legătură cu modul profesionist de a scrie. Şi abia la 40 s-a întâmplat lucrul acesta. 30 de ani au trecut, 10 dintre ei fără a şti măcar că Dumnezeu mă iubeşte, 20 alături de El. Sunt lucruri bune pe care I le cerem lui Dumnezeu şi totuşi ele nu vin în viaţa noastră decât după mulţi, mulţi ani. Uneori ni se pare că pierdem trenul şi că aşteptarea aceasta ne va aduce în imposibilitatea de a mai fi de folos. Alteori ni se pare că greşim dacă cerem ceva - pentru că El nu răspunde de atâta vreme ... Cum reacţionăm când cerem şi nu primim, deşi lucrul cerut este spre slava Lui, spre înaintarea Evangheliei, spre dezvoltarea personală?

Dacă aş fi plâns pentru acest subiect, mi s-ar fi uscat sare peste sare pe obraji şi puteam fi o salină în miniatură. Dacă aş fi renunţat, nu ştiu dacă mai rezistam să mă bucur de viaţă, pentru că scrisul este strâns legat de mine.

 Tot ce am făcut a fost să urmez călăuzirea lui Dumnezeu ...

Ce bine este să aştepţi în tăcere ajutorul Domnului! Şi ajutorul va veni la timpul potrivit. Dacă Lui nu I se pare că trecerea anilor este o pierdere de timp, de ce aş considera eu altfel? El ştie cel mai bine!

Bianca Timşa-Sioicescu, Bucureşti, Muntenia