Un print din nordul Indiei, chipes si putred de bogat, a scos din tezaur cel mai frumos diamant pentru a-l monta in coroana miresei lui.
L-a incredintat giuvaergiului sau preferat. Dar o clipa de neatentie, si clestele bijutierului a alunecat, brazdand de-a lungul minunata nestemata.
Dezamagirea a fost imensa si pentru print si pentru mester, dar un mester batran s-a infatisat la palat si a spus:"Maria-ta, incredinteaza-mi diamantul pentru o noapte doar!". A doua zi,in zori, ochii uimiti ai printului au putut admira cel mai frumos giuvaer din cate s-au vazut vreodata. Cu migala si mestesug, priceputul cioplitor preschimbase zgarietura adanca in tulpina unui minunat trandafir, inflorit, ce scanteia in mii de vapai.
Multi, de-a lungul vietii, se ocupã prea mult cu greselile, cãderile si dezamãgirile lor încât inimile le sunt pline de tristete si descurajare. În timp ce mã aflam în Europa, o sorã care era tocmai în aceastã situatie si care ajunsese la disperare, mi-a scris, cerându-mi un cuvânt de încurajare. Dupã ce am citit scrisoarea, în noaptea aceea am visat cã mã aflam într-o grãdinã si cineva care pãrea cã este proprietarul acelei grãdini mã conducea pe diferitele ei cãrãri. Eu culegeam flori si mã bucuram de parfumul lor, când aceastã sorã, care mergea alãturi de mine, mi-a atras atentia asupra unor tufe de mãrãcini urâti la vedere, care îi închideau drumul. Din aceastã cauzã, era amãrâtã si plângea. Ea nu mergea pe cãrare urmând pe stãpânul grãdinii care ne conducea, ci se misca numai printre spini si mãrãcini. "O", se plângea ea, "nu este oare pãcat cã aceastã frumoasã grãdinã este stricatã de mãrãcini?" Atunci cel ce ne cãlãuzea îi spuse: "Lasã mãrãcinii, nu te mai ocupa de ei, pentru cã ei te rãnesc numai. Culege trandafiri, crini si garoafe".
Oare n-ai avut si momente luminoase în experienta ta? N-ai avut oare ocazii pretioase când inima ti-a tresãltat de bucurie rãspunzând lucrãrii Duhului lui Dumnezeu? Când privesti înapoi si rãsfoiesti capitolele cuprinzând experienta vietii tale, nu gãsesti oare si pagini plãcute? Nu cresc oare fãgãduintele lui Dumnezeu, asemenea florilor plãcut mirositoare, pretutindeni de-a lungul cãrãrii vietii tale? Nu vei lãsa tu oare ca frumusetea si dulceata lor suavã sã-ti umple inima de bucurie?(SC 117)
Biblia spune: "M-a scos din gropa pierii, din fundul mocirlei, mi-a pus picioarele pe stanca si mi-a intarit pasii." Psalmii 40:2.
Dorel Cornei
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu