Examen de licenţă la disciplina credinţă

Eu, zice Domnul, te voi învăţa şi-ţi voi arăta calea pe care trebuie s-a urmezi, te voi sfătui şi voi avea privirea îndreptată asupra ta. (Psalmii 32:8)

Atunci când Domnul este de partea noastră, nu avem de ce să ne temem.

El este Scutul şi Tăria noastră atunci când îngrijorările şi necazurile ne pândesc în orice împrejurare a vieţii.

Eram studentă la Facultatea de Farmacie din Arad. Eu şi o colegă de-a mea ne înscriseserăm pentru lucrarea de licenţă încă din anul 3, alegându­ne materia şi profesoara care ne plăceau cel mai mult, iar doamna coordo­nator ştiinţific ne-a acceptat încă de la prima propunere.

Pe parcursul celor doi ani care au trecut, amândouă am stat liniştite şi am început să strângem material pentru lucrarea de diplomă.

Am început anul 5, ultimul an de facultate, cu bucuria că nu mai trebuia să alerg după profesori în încercarea de a găsi unul disponibil pentru a mă îndruma în elaborarea lucrării mele de final. După definitivarea orarului, ne-am hotărât să mergem la doamna profesoară pentru a-i aduce aminte de lucrările noastre şi a hotărî un plan de elaborare.

Dar chiar în săptămâna aceea, doamna profesoară ne-a anunţat că şi-a depus demisia. În momentul acela, am simţit că nu mai am nicio şansă de a susţine lucrarea în anul acela. Toate planurile mele s-au prăbuşit într-o cli­pă; rămăsesem fără licenţă, fără coordonator ... fără nimic. Toată siguranţa noastră de până atunci dispăruse în câteva minute. Liniştea sufletească a fost înlocuită pe dată de încordare, stres, revoltă, nemulţumire, indignare.

După ce ne-am mai liniştit, am început să căutăm soluţii imediate căci nu aveam prea mult timp la dispoziţie. Am început să mergem din cabinet în cabinet, rugându-ne de profesori să ne ajute şi să ne accepte coordonarea lucrării. Unele dintre uşi erau închise la propriu, altele la figurat. Un lucru era cert - nimeni nu voia să ne primească, toate locurile erau deja ocupate.

Ca o ultimă soluţie (spre ruşinea noastră), ne-am hotărât să apelăm la Cel care poate rezolva orice. Am ţinut post şi ne-am rugat Domnului să gă­sească El o soluţie şi un profesor binevoitor. În această încercare am înţeles că Domnul nu îi lasă niciodată pradă deznădejdii pe copiii Săi. După câteva zile, am găsit un profesor dispus să accepte cererea noastră.

Când toate lucrurile parcă merg tot pe dos, nu-ţi pierde speranţa, roagă-te şi pune la încercare puterea Celui Preaînalt, Vei vedea astfel iz­băvirea cu ochii tăi! Dumnezeu aşteaptă să te ajute, trebuie doar să Îi ceri!

Larisa Ciucă, Drăgăşani, Oltenia