Un templu pentru măreţia adevărului

Ajutorul îmi vine de la Domnul, care a făcut cerurile şi pământul. (Psalmii 121:1,2)

Unul dintre cele mai impresionante lucruri care mi-au marcat copilăria şi adolescenţa a fost prima mea experienţă cu muntele. Pentru mine, băiatul obişnuit cu verile uscate, prăfuite şi calde din Lunca Mureşului, ră­coarea şi verdeaţa Apusenilor au fost ca descoperirea unei alte lumi. Când m-am întors de pe plaiurile Apusenilor, purtând în suflet amintirea nouă şi proaspătă, am fost bolnav câteva zile. Am suferit de dor după frumuseţea pură a înălţimilor domoale şi albe ale stâncilor de calcar.

Atunci, am început să înţeleg mai bine câte ceva din splendoarea lui Dumnezeu. Aveam un fel de termen vag de comparaţie. De la început, nu mi-am dat seama prea bine ce anume mă făcea să tânjesc după candoarea pajiştilor alpine sau după provocarea aspră a râpelor brăzdate de revărsarea cristalină a izvoarelor. Poate că tămâia persistentă a pădurilor de brad era che­marea discretă la rugăciunea de seară sau, poate, roua abundentă din revăr­satul zorilor era ecoul coborârii Duhului.

"Dumnezeu a pregătit pentru poporul Său un Sanctuar de o grandoare impunătoare, pe măsura marilor adevăruri pe care i le încredinţase." (Tv, p. 58, ed. 2011)

Sălile largi ale văilor şi altarele înalte ale vârfurilor de munte constituie pentru tine o invitaţie permanentă şi irezistibilă la închinare, contemplare şi meditaţie sfântă. Cel care a creat aceste minuni ale naturii te cheamă şi aş­teaptă să-L întâmpini personal. Nu este un loc mai potrivit pentru a-L cunoaş­te, a I te închina şi a te consacra Lui, decât acest templu al munţilor, făcut pe măsura frumuseţii şi puterii adevărului.

CONEXIUNE Cronica lui Rudolph, abatele de San Trudon (1108-1136), menţio­nează prezenţa valdenzilor, a învăţăturilor şi a activităţii lor în văile Alpilor chiar şi înainte de Peter Valdo.

Ion Buciuman, pastor, Conferinta Muntenia