Cartea Eclesiastul este rodul înţelepciunii pe care Dumnezeu i-a dat-o lui Solomon; a fost scrisă în ultima perioadă a vieţii sale, reflectând bogăţia înţelepciunii acumulate de-a lungul anilor. Personal, cred că orice experienţă prin care trecem în viaţă ne îmbogăţeşte bagajul personal de cunoştinţe şi ne creionează drumul pe care vom merge, chiar dacă nici nu bănuim că vom trece vreodată pe acolo.
Din anii adolescenţei am avut mai multe prietene, în diferite perioade, prietene în vârstă, cu care am stabilit legături speciale. Experienţele acestea mi-au îmbogăţit viaţa. Anii au trecut, m-am căsătorit şi am plecat departe de casă. După aproape opt ani de la finalizarea studiilor, am ajuns să lucrez în Secţia de terapie intensivă a unui spital judeţean. Tot timpul cât am lucrat acolo (4 ani) mi-am pus întrebări.
De ce a îngăduit Dumnezeu să iau examenul de două ori, o dată temporar şi apoi definitiv pe aceeaşi secţie, care mie nu-mi era deloc plăcută? De ce am văzut atâtea persoane murind? Există vreo soluţie? Când voi "scăpa" de aici? Tot acolo am început să lucrez pentru prima dată cu pacienţii care suferiseră un accident vascular cerebral. Am trecut împreună cu ei prin diferitele etape ale bolii, în urma accidentului, iar doctoriţa neurolog cu care colaboram m-a ajutat să-i înţeleg mai bine şi să-mi doresc să aprofundez cunoştinţele despre această afecţiune şi şansele de reabilitare. Dumnezeu conducea lucrurile pas cu pas, dar eu nu vedeam şi nici nu înţelegeam atunci.
Lucrând cu ei, m-arn întrebat de multe ori ce se poate face pentru partea paralizată, pentru a îndrepta lucrurile, în afară de tratamentul medicamentos pe care li-l administram (adeseori pacienţii erau de la ţară, fără posibilităţi materiale şi nedeplasabili, iar eu nu ştiam prea multe despre recuperarea medicală a hemiplegicului). Dar având mereu în faţă acea parte paralizată şi punându-rni întrebări, am descoperit şi răspunsul: recuperarea medicală.
Ca să pot învăţa cum să-i ajut, m-am dus la şcoală, la 30 de ani, având deja doi copii, dintre care unul de 3 luni. Şcoala era la o distanţă de 200 de kilometri de mine şi cursurile erau la zi. Prin harul Domnului am fost admisă la buget, printre primele studente.
Poate că astăzi te întrebi şi tu de ce îngăduie Dumnezeu anumite lucruri în viaţa ta. Chiar dacă nu afli răspunsul imediat, dacă vei avea răbdare şi încredere în Dumnezeu, vei descoperi voia Lui. El conduce şi azi viaţa ta, El este răspunsul la întrebarea ta.
Carmen Niţă, Craiova, Oltenia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu