Sâmbãtã 16 feb. 2013, Devotional pentru femei

 Meditati la suferintele Domnului Hristos

Totuşi El suferinţele noastre le-a purtat şi durerile noastre le-a luat asu­pra Lui, şi noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu şi smerit. (Isaia 53:4)

Am început să-L cunosc cu adevărat pe Dumnezeu la vârsta de 63 de ani şi am încheiat legământ cu El prin botez pe data de 1 ianuarie 2006. Nu voi uita niciodată ziua botezului. Când am intrat în apă, mi-am ridicat privirea în sus şi am ştiut că acolo sus, în ceruri, este mare bucurie când un păcătos se întoarce din drumul lui şi doreşte să înceapă o viaţă nouă împreună cu Dumnezeu. Studiul Bibliei, participarea la Şcoala de Sabat, părtăşia cu su­rorile din biserica mea m-au ajutat să învăţ multe lucruri.

Studiind Cuvântul lui Dumnezeu am descoperit comori despre care nici nu am bănuit vreodată că există. Aveam impresia că toate pasajele speciale mi se adresează mie personal. Mă minunez şi acum de modul în care Dum­nezeu vorbeşte cu fiecare om în parte.

De multe ori, atunci când citeam din Biblie sau din alte cărţi inspirate de El, simţeam nevoia să mă opresc, să mă aşez pe genunchi, să plâng şi să mă rog. Mi-am dat seama câtă suferinţă i-am adus Mântuitorului prin atitudi­nea mea şi viaţa pe care am trăit-o departe de Dumnezeu.

Anii au trecut şi am avut multe experienţe profunde cu Dumnezeu. În­tr-o zi am avut ocazia să plec în Spania, la fiul meu. După un timp, mi-am găsit ceva de lucru. Trebuia să îngrijesc o bătrânică de 80 de ani, care umbla greu şi avea mare nevoie de ajutor. În fiecare dimineaţă trebuia să o ajut să se îmbrace, să-i fac coafura şi apoi să o sprijinesc pentru a face cu greu câţiva paşi până la fotoliul unde stătea toată ziua. De câte ori o ridicam din pat, se uita la mine şi ofta lung. Mă durea mult acest oftat şi mă străduiam să-i fac suferinţa cât mai uşoară. După ceva timp s-a obişnuit cu mine şi nu mai ofta ea, ci oftam eu, ca şi cum i-aş fi luat suferinţa asupra mea. Atunci m-am gândit la Domnul nostru Isus Hristos: cât de mult L-a durut păcatul nostru şi suferinţele pe care le-a luat asupra Lui pentru că ne-a iubit atât de mult.


Dar va veni ziua în care "va vedea rodul muncii sufletului Lui şi se va în­viora ( ... ) va pune pe mulţi oameni într-o stare după voia lui Dumnezeu ... " Isaia 54:11

Dacă înţelegem dragostea supremă pe care o manifestă faţă de noi zi de zi, în toate circumstanţele prin care ne conduce, îi vom fi recunoscători şi vom dori să-L iubim şi noi tot mai mult.

Ana Pădurean, Madrid, Spania