marți, 26 februarie 2013

O spiritualitate practică


Nu Te rog să-i iei din lume, ci să-i păzeşti de cel rău. 
(Ioan 17:15)

Domeniul vietii noastre spirituale nu ar trebui să fie izolat de lumea reală în care trăim. Imaginea biblică cu Marta şi Maria este interpretată ade­sea în mod greşit. Cele două femei formează împreună un model unitar şi complet. 

Replica învătătorului cu privire la partea Mariei, care nu i se va lua, este mai degrabă o punere în drepturi a preocupărilor noastre spirituale de­cât o suprimare a interesului nostru pentru lucrurile practice. Viata fizică şi cea spirituală sunt părti ale aceleiaşi existente. Una nu rezistă fără cealaltă.

Rugăciunea de Mare-Preot a lui Isus Hristos în camera de sus este, în acelaşi timp, şi o declaratie de principii privind împletirea spiritualului cu prac­tica vieţii de fiecare zi. Valdenzii şi toţi ceilalţi închinători autentici din istoria creştinismului au înţeles foarte bine acest lucru. "Deşi priveau temerea de Dumnezeu ca pe începutul înţelepciunii, valdenzii nu erau orbi faţă de impor­tanţa pe care o aveau, pentru dezvoltarea minţii şi a discernământului, contac­tul cu lumea şi cunoaşterea oamenilor şi a vieţii active." (Tv, p. 56)

Spiritualitatea este legată de latura practică a existenţei noastre. Lucru­rile obişnuite din jur sunt purtătoare de profunde semnificaţii spirituale. Cuvin­tele şi faptele noastre sunt infrăţite pentru eternitate într-o experienţă fericită şi provocatoare. Contactul cu oamenii ne oferă ocazia practicării principiilor de viaţă sfântă descoperite şi aprofundate în momentele noastre de meditaţie. Ocupaţiile noastre zilnice sunt ocazii de împărtăşire a bunătăţii divine cu aceia care au atât de mare nevoie de un cuvânt de har dres cu sare.

CONEXIUNE: Georgio Tourn relatează în lucrarea sa Il Barba, XVII (p. 10) că, în anul 1532, un pastor valdenz, Barba Goriot, a fost "prins" având asu­pra sa o trusă cu medicamente şi instrumente chirurgicale.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu