Convertirea

Te voi lăuda totdeauna pentru că ai lucrat şi, în faţa copiilor Tăi, voi nădăjdui în Numele Tău, căci este binevoitor. 

(Psalmii 52:9)

Fac parte dintr-o familie de credincioşi. Mama mea - mâicuţa - aşa îi spuneam toţi de pe stradă, era adventistă. 

Tatăl meu era ortodox. Noi sun­tem patru fete. Eu mă numesc Vera, sunt căsătorită, avem un băiat, de la care avem acum 3 nepoţi.

Când eram copii, am mers cu măicuţa la biserică şi am cunoscut într-o anumită măsură ceea ce stă scris în Sfânta Scriptură. Dar, cu timpul, ne-am depărtat de biserică. Sora noastră cea mare, Maria, a rămas fidelă adevărului biblic descoperit.

Viaţa m-a îndreptat pe alte căi şi în scurt timp am uitat de Dumnezeu şi mi-am urmat drumul meu, până în 2009. 

Totuşi, şi până atunci, vizitele acasă nu mă lăsau rece, atunci când auzeam din nou Cuvântul lui Dum­nezeu. Ori de câte ori avea ocazia, sora mea Maria îmi oferea cărţi, şi eu le citeam; mai târziu am început să studiez şi din Biblie. Aceste cărţi care ajungeau la mine mergeau mai departe, la o prietenă de-a mea, Estera. După ce le citeam amândouă, discutam pe baza celor citite şi făceam comen­tarii biblice. Încet, dar sigur, mă îndreptam spre biserică.

Duhul Sfânt a lucrat în viaţa mea şi, în anul 2009, m-arn botezat după o perioadă foarte lungă în care Domnul a avut atâta răbdare cu mine. A fost o zi de nespusă bucurie. După botez a început marea luptă, în care ispitele îmi dădeau târcoale la fiecare pas făcut, dar braţul Domnului cel tare şi biruitor era mereu lângă mine. Soţul meu a participat la botezul meu, intrând pen­tru prima dată într-o biserică adventistă. A fost adânc mişcat de Cuvântul lui Dumnezeu şi a hotărât să vină în continuare. 

Aveam momente frumoase de studiu şi rugăciune împreună. Dacă la început studia Biblia doar la ru­gămintea mea de a mă ajuta la studiul Şcolii de Sabat, nu după mult timp a dorit să aibă propria lui carte de studiu. Mă rugam Domnului să încheie şi el legământ cu Domnul prin botez, iar această zi a venit la numai un an după botezul meu. Acum suntem uniţi în Hristos pentru veşnicie, având zi de zi privilegiul să-I slujim Tatălui ceresc şi semenilor noştri. Ne rugăm şi pentru ceilalţi dragi nouă din familiile noastre, ca să descopere şi ei dragos­tea mântuitoare a lui Hristos.

Nu am cuvinte suficiente pentru a-I mulţumi lui Dumnezeu pentru dra­gostea Lui pentru mine şi pentru modul minunat în care a lucrat voia Lui în viaţa mea.

Raveca Seleşi, Turda, Transilvania de Nord