La drumuri, la garduri, la porţile sufletului

El le-a răspuns: "Haidem să mergem in altă parte, prin târgurile şi satele vecine ca să propovăduiesc şi acolo, căci pentru aceasta am ieşit." (Marcu 1 :38)

Pentru mine, cărţile sunt pâine a cea de toate zilele, dar şi pâinea sufletu­lui. Dumnezeu ne-a promis că, dacă ne rupem pâinea şi o aruncăm pe ape, după multă vreme o vom găsi iarăşi. De-a lungul timpului am "aruncat pe ape" multe cărţi. Acestea s-au dus în multe direcţii. Despre unele am pri­mit veşti, În timp ce drumul altora îl voi afla, probabil, în veşnicie.

Una dintre cărţile oferite, un exemplar din Tragedia Veacurilor, a ajuns la o doamnă, fostă profesoară, pensionată, care nu accepta nicidecum să i se vorbească despre Dumnezeu. Domnul a avut însă grijă să meargă omul potrivit pentru a-i da cartea. Doamna respectivă a cumpărat-o, a citit-o pe ne­răsuflare şi, ulterior, a cerut şi alte titluri din aceeaşi colecţie.

Alt exemplar din Tragedia veacurilor a ajuns în mâna unui om cu mare influenţă în localitatea lui. Domnul acesta nu voia să accepte literatură religioa­să. de teamă să nu-i fie "sucite minţile" în vreun fel. Însă, într-o zi, datorită cir­cumstanţelor, a trebuit să stea alături de persoana trimisă de Dumnezeu timp de mai multe ore. Aşa a ajuns să cumpere şi să citească Tragedia Veacurilor. Rezultatul? A scăpat de prejudecăţi, iar acum citeşte Creştinismul părinţilor noştri.

Într-o altă ocazie, trebuia să ofer cuiva o carte şi i-am dat să aleagă între Tragedia veacurilor şi Viata lui Iisus. A ales-o pe cea dintâi. Alt domn, mi-a văzut cartea din care citeam şi care era plină de sublinieri. Mi-a cerut-o şi i-am dat-o, făgăduindu-i că îi voi duce un exemplar nou. Însă, când i-am dus cartea cea nouă, n-a vrut s-a schimbe pe cea cu sublinieri, ci a păstrat-o pe aceea, plătindu-mi preţul ca pentru una nou-nouţă.

Experienţele prezentate în Cuvântul lui Dumnezeu trebuie să devină şi experienţele noastre. La fel ca Domnul Isus, care Se pregătea prin post şi ru­găciune, mergând apoi prin sate şi cetăţi, şi noi trebuie să facem acelaşi lucru, bătând la poarta oricărui suflet.

Maria Kosovski, colportor