Dacă vei trece prin ape, Eu voi fi cu tine şi râurile nu te vor îneca; dacă vei merge prin foc, nu te va arde şi flacăra nu te va aprinde. (Isaia 43:2)
M-am căsătorit şi la scurt timp am rămas însărcinată. Încă din primele săptămâni aveam dureri abdominale. M-am pregătit pentru vizita la doctor; acesta mi-a spus că aveam uterul infantil şi s-ar putea să nu duc sarcina la bun sfârşit. Au trecut 4 luni. Într-o zi am venit de la serviciu şi m-am aşezat puţin pe pat, să mă odihnesc. M-am trezit după o jumătate de oră cu o durere foarte mare şi totodată cu o hemoragie abundentă.
Eram singură acasă şi începuse să-mi fie frică. M-am rugat Domnului să vină soţul meu şi la scurt timp a sosit.
A făcut rost de o maşină şi ne-am deplasat spre spitalul din apropiere. Durerile nu încetau. Medicul mi-a confirmat că o să pierd sarcina şi aşa a fost. După un travaliu îndelungat, am pierdut primul nostru copil- era un băieţel. L-am adus acasă şi l-am pus într-un sicriu micuţ; nu mă săturam să-l privesc, era ca un îngeraş.
După doi ani, timp în care am urmat un tratament îndelungat, sub supraveghere medicală permanentă,
Dumnezeu a îngăduit să rămân din nou însărcinată. El ne-a binecuvântat cu o fetiţă drăgălaşă de 3,2 kg. La două săptămâni după naştere, au apărut complicaţii. Atunci m-am rugat Domnului: "Tu ştii prin câte am trecut ... Te rog să fii alături de mine ... "
Fetiţa noastră era foarte bolnavă. Medicul ne-a spus că o putem duce şi la Paris, deoarece nu mai exista nicio şansă. Am mers de urgenţă la un spital din Cluj şi acolo a fost salvată.
Au trecut 17 ani. Iulia este deja o domnişoară sănătoasă, frumoasă şi eminentă la şcoală. Dumnezeu ne-a răsplătit cu adevărat. Pot cânta bunătatea Domnului, pentru că El îşi împlineşte făgăduinţele. Va face aceasta şi în viaţa ta!
Ileana Ciuban, Moisei, Transilvania Nord
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu