miercuri, 13 martie 2013

Devotional Pentru Femei; Lingurita


De altă parte, ştim că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, şi anume spre binele celor ce sunt chemaţi după planul Său. (Romani 8:28)

Viaţa noastră pe acest pământ este alcătuită dintr-un lung şir de zile în care trebuie să facem faţă aceloraşi îndatoriri, ceea ce o face monotonă. Puţine sunt zilele care ies din tipar prin evenimente majore, pozitive sau negative. Totuşi, în fiecare zi obişnuită pe care Domnul ne-o dăruieşte se întâmplă lucruri mărunte prin care El ni se descoperă iar şi iar.

Era o dimineaţă însorită. Vântul cald de primăvară îmi bătea în geam cu petale de flori. Era o zi din acelea în care, văzând reînnoirea naturii, simţi nevoia să împrospătezi tot ce te înconjoară. Ai impresia că nimic din jurul tău nu este destul de curat în comparaţie cu albul florilor înmiresmate de cireş. În consecinţă, după ce am studiat din Biblie şi m-am predat în mâna Domnului pentru ziua aceea, m-am apucat de curăţenie. Aveam nişte cutii mari de carton în care depozitam diverse lucruri. Soţul meu a decis că nu mai aveam nevoie de ele şi, pentru că erau foarte voluminoase, le-a dat foc. Când am strâns cenuşa, am observat o linguriţă înnegrită rău. Vai, linguri­ţa mea preţioasă, cât o căutasem!

Soţul meu m-a îndemnat să o arunc, dar nu puteam renunţa la ea. M-am apucat să o curăţ cu grijă. Încet, încet şi-a recăpătat strălucirea. Nu mai era nicio diferenţă între ea şi celelalte, chiar era mai strălucitoare. Într-adevăr era făcută dintr-un material preţios.

Acest lucru mărunt m-a făcut să mă gândesc la vieţile noastre, a mea şi a ta, dragă prietenă. Dumnezeu îngăduie să trecem prin tot felul de situaţii care sunt spre binele nostru veşnic. Cu câtă dragoste şi bunătate lustruieş­te El caracterele noastre înnegrite, până le dă strălucirea aurului. Suntem unice în Univers, de aceea nu poate renunţa la noi cu niciun chip. Mi-au apărut în minte toate încercările prin care trecusem. Acum le vedeam cu alţi ochi. Vedeam cum mâna Domnului condusese totul şi cum dragostea Lui nu lăsase flăcările să mă mistuie.

Nu ştim ce fel de zi va fi azi, dar indiferent dacă va fi foc sau vânt cald de primăvară, ştim că toate lucrurile sunt conduse de Cel care ne iubeşte. Să-L lăsăm pe El să lucreze în vieţile noastre! Să se facă voia Lui cu noi!

Luminiţa Vîlceleanu, Craiova, Oltenia

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu