Şi aruncaţi asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El însuşi îngrijeşte de voi! (1 Petru 5:7)
După ce soţul meu a absolvit Seminarul Teologic, primul district care i-a fost încredinţat a fost la Zimnicea, marginea sudică a Ţării Româneşti Desigur, s-au strecurat în mintea noastră "de ce-uri": de ce aşa de departe de părinţi şi socri, când aveam doi copii mici, iar al treilea urma să se nască de ce alţi pastori de servesc mai multe districte fără să se mute din locuinţa personală etc. Dar am alungat aceste gânduri şi ne-am împachetat foarte puţinele lucruri pe care le aveam, am îngenuncheat împreună cu copilaşi noştri şi ne-am încredinţat bunului Tată ceresc pentru viitor.
Într-o noapte am visat că eram pe masa de operaţie şi, după un scurt. timp, am fost acoperită cu un cearceaf alb. Imediat a apărut un bărbat înalt, cu o statură maiestuoasă, îmbrăcat în alb, care a dat cearceaful la o parte· şi, luându-rnă de mână, m-a ridicat de pe masă şi m-a ajutat să cobor pe picioarele mele. M-am trezit brusc, profund marcată de acest vis.
La naşterea celui de-al treilea copil am fost asistată de cel mai bun om din Zimnicea, cu a cărui familie ne-am împrietenit în scurt timp. Deşi naşterea a decurs normal, ruptura de col de la prima naştere a evoluat încet pe tăcute. Trecuse un an de la naşterea ultimului copil şi, într-o zi m-am dus la un control, deoarece sângerarea lunară era foarte abundentă şi prea prelungită: 7-8 zile. În urma consultaţiei, doctorul mi-a spus: "Nu îmi place cum se prezintă colul dumneavoastră. Dacă vreţi, eu vă operez." M-am întors acasă, m-am consultat cu soţul meu şi apoi i-am comunicat doctorului că accept operaţia. Relaţia apropiată care se crease între familiile noastre, numele bun de care se bucura, ca medic şi chirurg, m-au determinat să accept ca dânsul să mă opereze.
Aşa după cum mi-a explicat ulterior, dânsul a tăiat porţiunea de col evoluată neplăcut şi a trimis-o la Bucureşti, pentru analiză. După trei luni la data operaţiei, a venit rezultatul: "Celule precanceroase; operat la timp. Atunci am primit răspunsul la întrebarea pe care mi-o pusesem singură la început: "De ce tocmai la Zimnicea?" Şi tot atunci am luat hotărârea de a nu mai întreba niciodată: "De ce?"
Când Îl invităm pe Dumnezeu la cârma vieţii noastre, El ne conduce în siguranţă şi face ca toate lucrurile să conlucreze împreună spre binele celor ce Îl iubesc (Romani 8:28 p.p.).
Ai şi tu dileme, probleme care te frământă, întrebări la care nu ai găsit răspuns şi care îţi tulbură prezentul şi viitorul?
Urcă în camera de sus şi vei găsi pe Dumnezeu doar la distanţă de o rugăciune.
Magdalena Toma, Urleta, Muntenia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu