sâmbătă, 30 martie 2013

O carte fără preţ



Cine este înţelept să ia seama la aceste lucruri!
Cine este priceput să le înţeleagă! Căci căile Domnului sunt drepte şi cei drepţi umblă pe ele, dar cei răzvrătiţi cad pe ele. (Osea 14:9)

Odată, o prietenă de-a mea a găsit într-o librărie o carte pe care şi-a dorit să o cumpere, dar cartea nu avea niciun pret pe ea, nici nu se afla pe lista de stocuri. Nimeni nu ştia cum ajunsese acolo. Vânzătoarea a stabilit un pret minim şi prietena mea a luat cartea. Era Tragedia veacurilor. 

Mi-a arătat-o şi mie. Niciuna dintre noi nu înţelegea mai nimic; nu eram adventiste. Am citit-o pe rând, fiecare câte o săptămână. Fiindcă fusesem activistă politică, tema luptei dintre bine şi rău mi-a atins o coardă sensibilă. De asemenea, istoria mă captiva; mi-a atras atentia modul în care poporul lui Dumnezeu s-a luptat să răspândească Evanghelia şi Scriptura. După Tragedia veacurilor, prietena mea şi cu mine am găsit cartea Hristos, Lumina lumii şi aşa am început drumul către Biblie.

Am început să păzesc Sabatul acasă, împreună cu fiica mea. Aveam două camere. Într-o cameră locuiam noi, iar pe cealaltă o închiriasem. Într-o zi, în timp ce reciteam Tragedia veacurilor, chiriaşa a observat cartea şi m-a întrebat de unde o am.
- Este "de-a noastră", a adăugat ea.
- Deci tii ziua a şaptea? Dar am văzut că lucrezi sâmbăta, i-am spus eu.
- Am renuntat la credinţă.
Am aflat de la ea că foarte aproape de noi era o biserică adventistă.

Am rugat-o să mă ducă acolo într-un Sabat când nu lucra. Am vorbit cu ea miercuri, iar vineri seara mi-a spus că a doua zi am putea merge la biserică împreună.

Era prima dată când călcam într-o biserică. Oamenii erau zâmbitori şi foarte prietenoşi. Am participat la Şcoala de Sabat, am ascultat predica şi totul a început să capete sens. După serviciul divin, membrii m-au rugat să rămân la masă, dar mi-a fost ruşine şi am plecat. Sabatul următor am venit iar. De data aceasta am acceptat invitaţia şi am rămas la masă, iar după aceea, şi la programul tinerilor şi la întâlnirea cu tinerii! Mi s-a părut că programul a fost prea lung - petrecusem toată ziua la biserică! -, dar toti erau foarte fericiti. Am rămas printre ei şi am început să-i cunosc. În 1996, am devenit adventistă de ziua a şaptea. Aceasta a fost cea mai bună decizie pe care am luat-o vreodată!

Zenaida Delica-Willinson, consilier pentru Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare, Thaila

Biblia la rând: 1 Samuel 24-27

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu