sâmbătă, 23 martie 2013

Cincisprezece dintr-o lovitură!


"Darurile par o piatră scumpă în ochii celor ce le primesc: oriîncotro se întorc, izbândesc"
 (Proverbele 17:8) 

În luna iunie a anului 2012, mă aflam la standul de cărţi al Editurii Viaţă şi Sănătate din oraşul Dej, gata să intru în vorbă cu toti trecătorii care s-ar fi arătat interesati şi să le prezint cărţile de sănătate şi pe cele care tratează teme spirituale. Deodată, am văzut venind spre mine un frate adventist din Sânmărghita. Din când în când, sunt vizitat la stand şi de frati sau surori de credinţă care se interesează de cărţi, le răsfoiesc şi chiar cumpără unele dintre titlurile oferite spre vânzare.

Fratele a fost interesat mai cu seamă de editia de lux a cărţii Tragedia veacurilor, pe care nu o văzuse până atunci. A luat-o şi a răsfoit-o, încântat de calitatea interiorului, apoi m-a rugat să-i vând una, lucru pe care l-am făcut bucuros. Ulterior, dumnealui m-a abordat iarăşi şi mi-a lăsat o comandă pentru încă cincisprezece exemplare. Ce se întâmplase?

Mergând la policlinica unde lucrează, i-a arătat unui coleg de serviciu volumul cumpărat de la mine, iar acela a fost atât de încântat de carte, încât l-a întrebat de unde a cumpărat-o, pentru că voia să cumpere şi el câteva exemplare. Şi aşa a ajuns să-mi dea comandă pentru cincisprezece cărţi, pe care le-a dăruit câtorva dintre colegii de la locul de muncă - unii erau ortodocşi, altii, adventişti reformişti.

Reacţiile primite din partea celor care au cumpărat cartea au fost foarte bune. Oamenii au fost încântaţi, iar câţiva şi-au exprimat dorinta de a vizita o biserică adventistă. Şi când te gândeşti că totul a început cu o carte vândută unui frate adventist! Întâmplarea aceasta mi-a arătat, încă o dată, că este important să aşezăm cartea Tragedia veacurilor în mâinile cât mai multor oameni. Chiar dacă unii nu o citesc, se întâmplă să o arate altora sau să fie văzută la ei de alţii care au nevoie de răspunsurile pe care le oferă ea. Sămânţa aruncată nu se întoarce nicidecum fără rod.

Emeric Gal, colportor

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu