sâmbătă, 9 martie 2013

Devotional Pentru Femei: Iată drumul


Iată drumul, mergeţi pe el! (Isaia 30:21)

În anul 2003, m-am hotărât, împreună cu soţul meu, să ne predăm viaţa în mâinile Domnului Isus Hristos. Sunt convinsă că El a lucrat în viaţa noastră cu mult timp înainte, pregătindu-ne să acceptăm invitaţia Sa.

În biserică am găsit împlinire spirituală, pace, acceptare şi bucurie. Suntem înconjuraţi de prieteni, iar fiul nostru s-a integrat de minune în mijlocul copiilor din biserică. În şcoala generală a întâmpinat mai multe împotriviri din partea profesorilor, care nu înţelegeau de ce nu mai participa la olimpiade şi alte activităţi extraşcolare care se desfăşurau sâmbăta. Au vrut chiar să programeze un consiliu profesoral în care să discute cazul lui. Fusese ales "primarul copiilor" din şcoală, dar, absentând sâmbăta, nu mai putea reprezenta şcoala. Cu ajutorul lui Dumnezeu, fiul nostru, Bogdan, a trecut neclintit prin aceste încercări. Prin harul Lui, Bogdan a urmat cursurile Liceului Teologic Adventist din Craiova şi acum este student al Facultăţii de Medicină din acelaşi oraş. Mă întreb ce curs ar fi urmat viaţa sa dacă nu ne-am fi hotărât să-L urmăm împreună pe Domnul?

Pentru a respecta Sabatul, a trebuit să renunţ la serviciu. Timp de opt ani a lucrat doar soţul meu, dar am avut tot ce ne-a trebuit şi chiar mai mult. Dumnezeu îşi împlinea făgăduinţele în dreptul familiei noastre.

La insistenţele unei surori de credinţă dragă mie şi cu ajutorul ei, am urmat cursurile unei şcoli postliceale sanitare. După terminarea şcolii am primit mai multe oferte de serviciu, dar ştim cu toţii ce înseamnă sistemul sanitar din ţara noastră. L-am lăsat pe Dumnezeu să lucreze şi la acest capitol important din viaţa mea şi, după un an şi jumătate, El a intervenit. Printr-o soră de credinţă mi s-a oferit un post într-un cabinet de stomatolo­gie. 

Medicul ştia că sunt adventistă, dar nu îşi dădea seama ce presupune aceasta. I-am explicat în câteva cuvinte, am discutat puţin şi despre servi­ciu, urmând ca peste 2-3 zile să revin cu un telefon. Când l-am sunat, mi-a spus că postul a fost ocupat de altcineva. Nu pot să spun că nu m-am întristat, dar nu m-am supărat şi mi-am pus din nou speranţa în Dumnezeu.  După două zile, doctorul m-a sunat şi mi-a spus: "Doamna Fota, luaţi-vă  halatul şi haideţi să ne apucăm de treabă!" Oare nu este aceasta mâna Lui Dumnezeu!? Şi, mai mult decât atât, programul îmi permite să respect Sa­batul, doctorul fiind de acord ca vinerea să lucrăm numai dimineaţa.

Când Îl lăsăm pe Dumnezeu să fie la cârma vieţilor noastre, El intervine în chip minunat. Trebuie doar să avem răbdare şi credinţă. Nu ne cere mult, doar să-L iubim pe El. Şi ce poate fi mai minunat decât aceasta?

Adriana Fata, Craiova, Oltenia

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu