Un copil răsfăţat al lui Dumnezeu

Căci Domnul Dumnezeu este un soare şi un scut. Domnul dă îndurare şi slavă şi nu lipseşte de niciun bine pe cei ce duc o viaţă fără prihană. (Psalmii 84:11)

Îmi amintesc că în ultimul an de liceu s-au organizat simulări pentru examenul de bacalaureat. Cea pentru limba şi literatura romană a fost programată într-o zi de sâmbătă. Am anunţat că nu voi veni, după care au făcut acelaşi lucru şi alţi colegi, de frică.

Profesoara a încercat timp de o săptămână să mă determine să merg, s-a ajuns şi la dirigintă, şi la directorul şcolii; toţi ne-au avertizat că este obligatoriu să ne prezentăm. Totuşi nu am mers, iar luni am fost chemaţi în biroul directorului toţi cei care nu ne-am prezentat la simulare. Dintre toţi, domnul director a vorbit doar cu mine. 

M-a întrebat ce aş face dacă ar fi. examenul propriu-zis sâmbătă? l-am explicat că nu de frică am lipsit, ci pentru că nu puteam participa la nicio activitate programată în Sabat. Spre bucuria mea, ziua în care s-a susţinut examenul la limba romană n-a fost sâmbătă şi am obţinut nota zece la ambele probe: oral şi scris.

Totuşi mai aveam o problemă la proba pentru limba modernă, deoarece era stabilită pentru sâmbătă şi duminică. Am avut atâtea emoţii când am mers la avizier să văd când sunt programată. Mă gândeam doar atât: o să fie o încercare! Nu-l puteam dezamăgi nici pe tata, care făcuse eforturi mari să mă ajute. Părinţii mei erau despărţiţi, iar singurul care mă sprijinea din greu era tatăl meu, bolnav de diabet, aflat în pensie de boală. Dar la avizier scria exact ce trebuia: urma să dau proba duminică. Am fost foarte fericită! Nu ştiam dacă domnul director al liceului s-a gândit la mine când s-au făcut programările şi dacă experienţa de la simulare m-a ajutat, dar Dumnezeu sigur s-a gândit la mine din timp.

Întotdeauna am visat să ajung profesor şi Dumnezeu m-a ajutat să termin facultatea şi chiar să devin cel mai tânăr director de şcoală din judeţ pentru o vreme. Îl simţeam pe Domnul la orice pas şi, chiar dacă aveam destule lipsuri materiale, eram un copil fericit, un copil răsfăţat al lui Dumnezeu!

Întotdeauna există riscul să fii prea mândru de realizările tale, să ai prea multă încredere în tine. E atât de uşor să aluneci şi atât de greu să te întorci. Dar şi atunci când cobori, trebuie să ştii că Dumnezeu a hotărât aceasta cu un scop şi este cu siguranţă spre binele tău. El îţi spune mereu: 

"Dacă te vei lipi iarăşi de Mine, îţi voi răspunde iarăşi şi vei sta înaintea Mea; dacă vei despărţi ce este de preţ de ce este fără preţ, vei fi ca gura Mea." (Ieremia 15:19)

Adina Cocoş, Fârliug, Caransebeş, Banat