Singura teamă benefică

Şi am văzut un alt înger, care zbura prin mijlocul cerului cu o Evanghelie veşnică, pentru ca s-o vestească locuitorilor pământului, oricărui neam, oricărei seminţii, oricărei limbi şi oricărui norod.

El zicea cu glas tare: "Temeţi-vă de Dumnezeu şi daţi-I slavă, căci a venit ceasul judecăţii Lui, şi închinaţi-vă Celui ce a făcut cerul şi pământul, marea şi izvoarele apelor!" (Apocalipsa 14:6-7)

Aşa cum ne arată Biblia, teama de Dumnezeu este începutul înţelep­ciunii (psalmii 111:10). Asta nu presupune ca, la un moment dat, să lăsăm deoparte această singură teamă benefică pentru că ne considerăm deja în­ţelepţi, ci ne arată cât de nesăbuiţi suntem dacă ne credem suficient de înţelepţi pentru a nu o mai avea. Singura şansă de a ne apropia de o stare de graţie a duhului nostru e să vedem în Dumnezeu nu doar îndurarea şi iubirea Lui nemărginită, ci şi măreţia fără seamăn a Creatorului şi Judecă­torului, înţelepciunea şi dreptatea Lui. Toate acestea nu pot decât să inspire un respect şi o recunoştinţă pline de "frică şi cutremur". (2 Corinteni 7:15)

Aşadar, prin contrast, teama smerită ne aduce la locul potrivit şi ne aju­tă să acceptăm voia divină fără lamentaţii, reproşuri, pretenţii nepotrivite sau încumetări de copii răsfăţaţi. Răsfăţul nu este la latitudinea noastră, ci ţine de bunăvoinţa divină; el nu poate fi o caracteristică a celor iubiţi de Dumnezeu, ci o graţie pe care El, după cum cântăreşte, o acordă atunci când crede de cuviinţă. Abia din această perspectivă ajungem să rostim, cu toată încrederea şi acceptarea, rugăciunea care se dovedeşte a fi cea mai completă: "Doamne, facă-se voia Ta!" 

Acceptând voia divină, suntem la adă­post de trufie, adică de gândul perdant şi egoist: "Eu merit! Eu sunt special şi vreau altceva decât vrea El!" Recunoscându-ne neputinţa, nevrednicia şi cerându-I ajutorul, înţelegem că El urmăreşte prin toate şlefuirea noastră duhovnicească, binele nostru, iar ceea ce e bine nu e totuna cu "convenabil", "comod", "uşor", "plăcut", dar e BINE. Astfel vor fi corect înţelese cuvintele apostolului Pavel, adesea citate incomplet: "Toate lucrurile lucrează împre­ună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, şi anume spre binele celor ce sunt chemaţi după planul Său" (Romani 8:28). Cei chemaţi după planul divin sunt, cu siguranţă, smeriţi şi temători de Dumnezeu şi nu Îi pun la îndoială planul, însă nu toţi cei ce-L iubesc pe Dumnezeu sunt astfeL ..

De aceea, Isus ne oferă modelul de ascultare şi ne îndeamnă să luăm jugul Său bun asupra noastră, fiind blânzi şi smeriţi cu inima, iar aceasta tocmai pentru a găsi odihnă pentru sufletele noastre. (Matei 11:28-30)

Corina Matei, Muntenia