Cât costă mântuirea?

Căci harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentru toţi oamenii, a fost arătat şi ne învaţă s-o rupem cu păgânătatea şi cu poftele lumeşti şi să trăim in veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie. (Tit 2:11,12)

O mântuire care putea fi cumpărată cu bani era mai uşor de obţinut decât aceea care cerea pocăinţă, credinţă şi efort perseverent pentru a rezista şi a învinge păcatul." (TV, p. 104)

Există o aparentă contradicţie în ceea ce priveşte costul mântuirii. La întrebarea: "Cât costă mântuirea?", răspunsul este: "Nimic şi totul." Ambele variante sunt corecte. Din iubire, mântuirea ne este oferită gratuit de Cel care a dat totul pe cruce în vederea salvării omului.

Pentru a obţine mântuirea, omului nu i se cere nimic decât să accep­te darul acesta. Dar nu rareori se pare că şi oamenii "plătesc" foarte scump. Se strică relaţiile familiale, sociale, iar uneori sunt sacrificii foarte mari. Însă aceasta nu se face pentru a obţine mântuirea, ci pentru a o menţine. Aşa se clarifică problema: obţinerea mântuirii nu costă nimic, dar păstrarea ei (păs­trarea integrităţii, a loialităţii) poate cere chiar sacrificiul suprem.

Însă nu este niciodată o plată. Dragostea adevărată nu se dă înapoi de la niciun sacrificiu când este vorba de a nu întrista şi de a nu pierde persoana iubită cel mai mult.

Uriaşa abatere de la adevărul biblic pe care a comis-o biserica este ace­ea de a învăţa că obţinerea mântuirii costă. Astfel, mântuirea a devenit o marfă pe care omul şi-a poate procura cu bani, cu merite, cu fapte de evlavie. Con­secinţele negative sunt multiple: minimalizarea valorii mântuirii, o prezentare greşită şi ofensatoare a caracterului lui Dumnezeu şi eludarea schimbării cali­tative a vieţii păcătosului.

Un medic a constatat că oamenii sunt dispuşi să plătească medicamen­te scumpe ca să scape de durere, dar nu sunt dispuşi să îşi schimbe stilul de viaţă care a declanşat de fapt aceste boli şi suferinţe.

CONEXIUNE În timpul lui Luther, sub conducerea călugărului dominican Johann Tetzel, vânzarea indulgenţelor în Germania a devenit o festivitate publică, foarte pompoasă, care trecea din oraş în oraş.

Emilian Niculescu, pastor pensionar, Conferinta Transilvania de Sud