vineri, 10 mai 2013

Când am greşit trenul



Domnul mi se arată de departe: "Te iubesc cu o iubire veşnică; de aceea îţi păstrez bunătatea Mea!" (Ieremia 31:3)

Era vineri după-amiază şi mă aflam într-o gară de unde urma să iau trenul spre Bucureşti. Era aglomeraţie; multe trenuri intrau şi ieşeau după o staţionare de câteva minute. Mă grăbeam să ajung acasă, aşa că am urcat repede într-un tren care părea să plece în direcţia în care voiam să merg. Trenul a fluierat şi a început să se mişte din loc, dar, spre spaima mea, în altă direcţie decât doream eu! Am intrat în panică şi m-am grăbit să cobor din el, fiindcă nu prinsese încă viteză!

Am fugit la scară şi am sărit, dar am căzut cu faţa în jos pe peron şi mi-am pierdut cunoştinţa. Când mi-am revenit, eram deja la spital. Simţeam o durere puternică în tot corpul, Însă cel mai tare mă durea capul M-am privit în oglindă şi am văzut că aveam o vânătaie foarte mare pe par­tea pe care căzusem! Am aflat că fusesem găsită cu căciula de blană căzută! peste faţă, lucru care mă protejase de un impact mai puternic atunci când căzusem pe peron!

Am mulţumit din tot sufletul lui Dumnezeu pentru că mi-a păstrat viaţal Din câte ştiam, puţini supravieţuiau după un astfel de accident sau ră­mâneau cu sechele grave. În afară de durere şi de vânătaie, eu nu am fost afectată în niciun alt fel de accidentul respectiv. După zece zile am fost externată şi mi-am reluat serviciul.

De atunci am susţinut două examene importante în domeniul medical şi am ocupat funcţii de răspundere. M-am gândit că Cineva s-a rugat şi a intervenit pentru mine ca să nu se piardă viaţa mea; acest Cineva a fost Domnul Isus.

Mi-am revizuit viaţa şi am recunoscut cât de adevărat este că multe căi pot părea bune omului, dar la urmă duc la moarte. Eu luasem de multe ori decizii greşite fără să mă gândesc prea mult; dar, în bunătatea Lui, Dumne­zeu avusese în tot acest timp un plan pregătit pentru mine. Mi-am dat sea­ma că nu m-a părăsit niciodată de-a lungul vieţii şi că a vegheat cu dragoste: paşii mei. A avut răbdare cu mine, deşi de multe ori L-am întristat prin alegerile greşite pe care le-am făcut. De atunci, relaţia mea cu Dumnezeu a devenit mai frumoasă şi mai apropiată.

Atunci când trebuie să iau decizii, sunt mult mai atentă la "trenurile" în care urc. Să nu uităm că unele trenuri ne pot duce spre destinaţii nedorite, care pot să ne afecteze nu doar viaţa aceasta, ci şi viaţa veşnică!

Margareta Graur, Bucureşti, Muntenia

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu