Lumini în beznă

Cânt Domnului, căci mi-a făcut bine! (Psalmii 13:6)

De câteva zile nu aveam curent electric în casă şi nici în dependinţe­le acesteia, din cauza unor defecţiuni de reţea. Într-o sâmbătă seara am mers în garaj să caut un coş. Era întuneric beznă peste tot şi nu aveam cu mine nicio sursă de lumină; mergeam cu mâinile înainte pentru a îndepărta eventualele obstacole. Am înaintat încet către locul unde ştiam că trebuie să fie coşul şi l-am atins cu piciorul. Dar când m-am aplecat ca să-l iau de mânere şi să-l ridic, m-am lovit cu ochiul de un cui bătut într-un par de care uitasem complet. Impactul a fost aşa de puternic, încât în tot acel întuneric adânc, am văzut cu ochiul stâng o lumină puternică şi am auzit un zgomot ca şi cum ar fi pocnit ceva. Imediat am strigat: "Doamne, vindecă-mă!" de multe ori şi foarte speriată. Am ieşit afară imediat, cu mâna la ochi. După câteva secunde, am reuşit să deschid ochiul, dar nu vedeam. Am ajuns în casă şi, la lumina lumânării, am observat cum ochiul începe să se învine­ţească. Vederea mi-a revenit încet, dar am rămas cu durerea şi îngrijora­rea de a nu-mi fi afectată vederea pe termen lung. Toată noaptea am pus comprese la ochiul lovit şi m-am gândit cât de importantă este pentru om, lumina fizică, dar şi cea spirituală.

Dimineaţa devreme am mers la spital, la urgenţă. Acolo era doar o asis­tentă, care mi-a spălat ochiul de câteva ori cu o soluţie şi mi-a dat cu un unguent. Am plecat acasă, rugându-mă pentru vederea mea. La sfârşitul săptămânii aveam planificată o miniexcursie la Centrul de Sănătate de la Herghelia (jud. Mureş). Faţa mea arăta destul de ciudat cu ochiul vânăt şi mă gândeam împreună cu soţul meu să reprogramăm ieşirea. Era impor­tant pentru întreaga familie să ajungem acolo pentru weekend. În fiecare zi am pus picături în ochi şi m-am rugat. 

Vineri dimineaţa nu mai era nici urmă de lovitură la ochiul meu şi niciun fel de durere sau jenă măcar, parcă nimic nu se întâmplase. Mi-am dat seama că Domnul m-a vindecat, mi-a as­cultat rugăciunile şi m-a făcut să apreciez mai mult darul vederii şi lumina. Cânt Domnului, căci mi-a făcut bine!

Lumea noastră este într-un întuneric beznă. Avem o singură sursă de lu­mină: Biblia. Dacă nu o luăm cu noi în toate provocările şi activităţile vieţii, ne putem împiedica atât de rău de obstacolele întinse la tot pasul de prinţul întunericului, încât ne putem pierde vederea şi viziunea pentru viaţa noas­tră. Cuvântul Domnului este o candelă pentru picioarele noastre şi o lumină pe toate drumurile noastre. Umblaţi astăzi în lumina dată de Dumnezeu şi cântati-I pentru toate binecuvântările!

Lucica Ţâmboi, Giurgiu, Muntenia