miercuri, 15 mai 2013

Minunile Lui



Voi lăuda pe Domnul din toată inima mea, voi istorisi toate minunile Lui. Voi face din Tine bucuria şi veselia mea, voi cânta numele Tău, Dumnezeule preaînalt! (Psalmii 9: 1,2)

Îţi mulţumesc, Dumnezeule bun şi drept, pentru toate minunile petrecu­te în viaţa mea. Mi-ai arătat că eşti cu mine tot timpul.

Pentru multe femei care au devenit ulterior mame, este ceva normal să aducă pe lume un copil; intră în firescul vieţii de cuplu. Însă pentru mine, a aduce pe lume un copil fără tratamente medicale în prealabil- după 19 ani de căsnicie în care mi s-a spus că, din punct de vedere medical, nu ar mai fi posibil- este o minune! Ceea ce omul nu gândeşte, Dumnezeu înfăptuieşte. Totul a decurs perfect în timpul sarcinii şi astfel, la 38 de ani m-am putut bucura de minunea lui Dumnezeu făcută pentru mine.

Eram angrenată atunci împreună cu soţul meu într-un proiect de horticultură organică, în care am investit mult suflet, timp şi bani. Noi locuiam n Bucureşti, dar am ales o zonă de deal cu potenţial horticol din judeţul Vrancea. Însă, după multă muncă, totul s-a blocat; proiectul nostru a trecut tehnic vorbind de toate grilele de evaluare, dar nu a trecut de bordul politic al momentului. Noi ne-am mutat din Bucureşti în zona respectivă, cu toată familia, şi ne-am continuat lupta pentru demararea proiectului.

Am întâmpinat numai greutăţi şi ostilitate din partea celor din jur, atât lin partea autorităţilor, cât şi din partea localnicilor, deşi, prin punerea în aplicare a proiectului, toţi aveam de câştigat prin crearea unor locuri le muncă etc. Ne-am simţit înşelaţi şi furaţi; totuşi am continuat lupta, încercând noi soluţii şi variante pentru proiect. Soţul meu a intrat într-o stare de deznădejde echivalentă cu o depresie, cu forme evidente de panică, autodistrugere şi chiar gânduri de suicid. Eu am rezistat numai cu ajutorul lui Dumnezeu, care a fost lângă mine şi familia mea, în condiţiile în care eu aveam copilul sugar la acel moment şi pe soţul meu în acea stare.

După o perioadă grea în care Îl rugam pe bunul Dumnezeu să-l ajute pe soţul meu să -şi găsească liniştea, pentru el şi întreaga familie, răspunsul a venit imediat printr-o cunoştinţă din zona aceea. Soţul meu a primit o invitaţie la Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea. Din momentul acela, el a mers cu regularitate şi astfel a găsit liniştea de care avea atâta nevoie. Dumnezeu a lucrat minunat cu el şi cu familia noastră. Suntem acum în pragul botezului. Dorim să mergem împreună pe calea aceasta minunată pe care El a deschis-o înaintea noastră.


Diana Mandal, Bucureşti, Muntenia

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu