"Nu vă îngrijoraţi dar, zicând: "Ce vom mânca?" sau: "Ce vom bea?" sau: "Cu ce ne vom îmbrăca?" Fiindcă toate aceste lucruri, neamurile le caută. Tatăl vostru cel ceresc ştie că aveţi trebuinţă de ele. Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra. (Matei 6:31-33)
Vârsta mea înaintează cu paşi grăbiţi spre 70 de ani şi sunt o fire de modă veche. De mic copil am fost ruşinoasă şi toată viaţa m-am obişnuit să suport umilinţa în locul mândriei. Dar îmi place să-mi destăinui experienţele mele cu Dumnezeu pe calea care duce spre Împărăţia Sa, să povestesc felul în care El intervine miraculos şi ne scapă din toate problemele.
Dumnezeu mi-a dat putere să îi cresc singură pe cei trei nepoţi: doi băieţi şi o fată. Sunt copiii fiicei mele, care este bolnavă şi se află în Italia. Nu mă pot plânge că îmi este greu, dar nici nu mă laud că mi-e prea uşor, căci "de n-ar fi fost Domnul de partea noastră, să spună Israel acum ( ... ). Ne-ar fi înecat apele, ar fi trecut râurile peste sufletul nostru ( ... ). Binecuvântat să fie Domnul!" (Psalmii 124:1,4,6)
Nepoţii învaţă la un liceu particular, în oraş, la o distanţă de 60 de kilometri. Plătim taxe şcolare, gazdă, hrană, îmbrăcăminte, transportul atunci când vin acasă în zilele libere etc. Ne luptăm cum putem să facem faţă situaţiei, uneori împrumutând bani de la sătenii cu suflet bun. Îmi ridic pensia de la CEC. Este o sumă modestă, dar îmi pun deoparte mai întâi zecimea, apoi împart restul cu grijă, în funcţie de urgenţe. În luna martie am venit acasă cu banii de la pensie, dar creditorii mei mă aşteptau şi nu am mai reuşit să păstrez banii pentru zecime.
În ziua aceea m-am întristat foarte mult. Zecimea! Ce mă fac? Sunt banii Domnului şi trebuie să-i dau fără întârziere! Cum pot eu să merg în Sabat la biserică fără zecime? În noaptea aceea nu am putut să dorm liniştită.
A doua zi parcă vedeam mereu în faţa mea versetele biblice din Maleahi 3:8- 10. M-am hotărât să împrumut din nou această sumă şi aşa am rezolvat problema, fiind încredinţată că bunul Dumnezeu îmi va purta de grijă.
Peste circa trei săptămâni am trecut pe la CEC să întreb de subvenţia agricolă. Mare mi-a fost uimirea când am primit banii. Domnul îmi dăduse de 21 de ori mai mult decât acea sumă reprezentată de zecime. Îl laud cu voce tare pe bunul meu Tată ceresc pentru felul în care îmi poartă de grijă. Căci bunătatea Lui nu s-a sfârşit şi îndurarea Lui nu a ajuns la capăt. Ai constatat şi tu acest lucru?
Maria Hăvîrneanu, Săveni, Moldova
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu