Pasionaţi de cărţi

Căci El va porunci îngerilor Săi să te păzească în toate căile tale, şi ei te vor duce pe mâini ca nu cumva să-ţi loveşti piciorul de vreo piatră. (psalmii 91:11,12)

Am participat voluntar la o acţiune de împărţire a cărţilor de la Editura Viaţă şi Sănătate, într-o ţară vecină. Eu am ales să merg la Spitalul Jude­ţean. Fratele prezbiter s-a oferit să mă transporte cu maşina până acolo, ca să pot duce cu mine mai multe cărţi. Era o dimineaţă de vară liniştită. Trebuia să traversăm centrul oraşului. Când am ajuns într-o intersecţie mare, culoarea semaforului era verde, aşa că am mers înainte. Însă din lateral venea înspre noi un autobuz cu viteză destul de mare. Când era la o distanţă de 2-3 metri, parcă îngerii au împins maşina noastră mai repede, astfel încât am scăpat de accidentul care se putea întâmpla şi ne-am conti­nuat drumul până la spitaL

Conform legilor de acolo, nu ai voie în mod normal să vinzi sau să oferi literatură în instituţii. Dar am vorbit cu personalul medical de la fiecare secţie şi am primit permisiunea lor, astfel încât am oferit multe Biblii şi alte cărţi pacienţilor. Atunci când m-am întors acasă, cu InterCity, am avut timp să meditez liniştit la cele petrecute şi să-I mulţumesc lui Dumnezeu pentru călăuzirea Sa minunată. Am deschis Biblia chiar la Psalmul 91-

Îmi aduc aminte şi de vremea regimului trecut. Eram şi atunci pasionaţi de cărţi. Circulam adeseori în străinătate, şi Dumnezeu ne-a dăruit expe­rienţe minunate de fiecare dată când am adus în ţară Biblii sau alte cărţi scrise de Ellen White. După Revoluţie, porţile s-au deschis larg şi am putut aduce cantităţi mult mai mari, pentru ca toţi cei doritori să poată citi.

Soţul meu lucra într-un loc în care intra în legătură cu mulţi oameni.

A început să ia cărţi cu el şi să le ofere tuturor celor interesaţi. Zi de zi se întorcea acasă cu experienţe foarte frumoase. Eu eram casnică şi mă între­bam cum aş putea fi de folos lucrării lui Dumnezeu. M-am gândit să iau şi eu cărţi în geantă când ies în oraş, pentru a le putea oferi persoanelor cu­noscute cu care mă întâlneam. Şi, să vedeţi minune: oamenii erau interesaţi şi unii dintre ei mai solicitau şi alte cărţi ulterior. Împărţirea cărţilor nu a fost o povară pentru mine, ci o plăcere. Am început să iau cărţi cu mine şi în călătoriile cu trenul; am mers şi la spitalul din apropiere.

"Te-am ales din mijlocul norodului acestuia ( ... ) ca să le deschizi ochii, să se întoarcă de la întuneric la lumină ... " (Faptele apostolilor 26:17,18)

De fiecare dată mă rog ca Dumnezeu să mă trimită la acele persoane care vor sâ-L cunoască. Mă rog şi pentru cei care mă refuză. Domnul să fie lăudat pentru fiecare suflet care va fi salvat!

Judit Barko, Sfântu Gheorghe, Transilvania Sud