Este vreunul dintre voi în suferinţă? Să se roage! Este vreunul cu inimă bună? Să cânte cântări de laudă! Este vreunul printre voi bolnav? Să cheme pe prezbiterii bisericii şi să se roage pentru el ( ... ). Rugăciunea făcută cu credinţă vă mântui pe cel bolnav şi Domnul îl va însănătoşi. (Iacov 5:13-15)
Pe data de 28 august 2009 am primit cu mare bucurie vestea că mi s-a născut o nepoticâ, pe nume Laura.
Bucuria nu a durat decât până la vârsta de 8 luni, când am aflat de la doctor că s-a născut cu malformaţii la inimă. De la Spitalul Vălenii de Munte am fost duse de urgenţă la Spitalul de Pediatrie din Ploieşti, unde medicul respectiv mi-a comunicat că nepoţica mea nu va mai trăi decât doisprezece ore. Atunci nu ştiu ce s-a întâmplat, am ameţit, dar totodată am fost întărită de Duhul Sfânt şi i-am spus doctorului că nu e adevărat. Laura mea nu are cum să moară! Am început să mă rog şi să cânt "Zi de zi şi-n fiecare clipă". L-am implorat pe bunul Dumnezeu să nu îngăduie o asemenea întristare. Cele douăsprezece ore au trecut şi Laurica mea a deschis ochii, a zâmbit la mine, incurajându-mă. Am mulţumit din toată inima mea lui Dumnezeu. A recunoscut şi medicul că numai minunea lui Dumnezeu a înviat-o, spunându-rni că era aproape moartă.
A doua zi am fost transferate la Bucureşti. Laura era la aparate, primea oxigen, era foarte rău. Timp de o lună am stat pe scaun la capul ei cântându-i şi rugându-rnă, cu speranţa că Domnul este cu noi. Doctorii îmi spuneau că e foarte grav, nu are cum să trăiască. Trebuia operată. Am fost la Târgu Mureş, la Timişoara, la Cluj, însă am fost respinsă. Nu avea nicio şansă să supravieţuiască operaţiei. Am plecat şi la Viena. Nici acolo medicii nu au putut s-o opereze. Atunci m-arn rugat şi mai cu suflet: "Doamne, dacă medicii nu pot, atunci opereaz-o Tu!" Şi parcă ceva-mi şoptea că Laura mea e bine, ceva mă liniştea. Ştiam că Domnul o să-mi răspundă la rugăciuni.
Cu toate că Laura nu are artera pulmonară, nu se deschide ventriculul stâng, are două găuri în inimioară, are un rinichi mai mic decât celălalt, acum are 2 ani şi 7 luni, nu-i mai trebuie oxigen, respiră fără aparate, ne bucurăm de ea! Domnul a îngăduit totul pentru a-mi mări credinţa şi a face legământ cu El. Isus este divin şi darul vieţii veşnice este real. Şi chiar când vine Satana cu gândul că Laura va muri, am o promisiune: "Eu sunt Învierea şi Viaţa. Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi. Şi oricine trăieşte şi crede în Mine nu va muri niciodată." (Ioan 11:25,26)
Indiferent de încercările noastre, nu suntem singuri. Chiar dacă este dificil, haideţi să urmăm sfatul împăratului Solomon şi să păstrăm o inimă veselă astăzi şi-n fiecare zi'.
Rebeca David, Vălenii de Munte, Muntenia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu