Schimbare de planuri

Dumnezeu Şi-a adus aminte de Noe, de toate vieţuitoarele şi de toate vitele care erau cu el în corabie şi Dumnezeu a făcut să sufle un vânt pe pământ, şi apele s-au potolit. (Geneza 8: 1)

Era o zi de vară, tristă. Urma să mergem cu copiii din district într-o tabă­ră a exploratorilor, dar perspectiva se anulase deoarece ploua tare, iar zona respectivă era nepotrivită campării, Anunţul acesta a fost primit atunci când toţi aveam deja bagajele făcute şi aşteptam cu nerăbdare ora plecării. Vestea a adus lacrimi în ochii copiilor ce visau de mult la prima lor tabără.

După ce toţi au fost anunţaţi, soţul meu şi cu mine, fiind marcaţi de reac­ţia lor, ne-am gândit să transformăm aceea ocazie tristă, într-una de bucuri­e, aşa că i-am anunţat să-şi ia bagajul şi să se pregătească de o excursie cu destinatie şi timp necunoscut. Domnul ne-a inspirat să mergem la Buşteni şi să ne improvizăm acolo o mică tabără la biserică, în speranţa că vremea se va ameliora. După ce am ajuns şi ne-am instalat, am încercat o primă drumeţie la Cascada Urlătoarea, dar timpul înaintat şi vremea capricioasă ne-au determinat să ne întoarcem.

La devoţionalul zilei următoare, am intitulat ieşirea noastra Tabăra Noe, din perspectiva potopului de pe timpuri; iar ca motto textul din Gen­eza 8:1: "Dumnezeu Şi-a adus aminte de Noe ... ", în speranţa că ploaia se va opri.

 Şi, într-adevăr, Dumnezeu ne-a binecuvântat cu soare; chiar dacă ploua în restul timpului, când ne hotăram noi să ieşim, ploaia se transforma în stropi inofensivi sau ieşea soarele.

În ultima zi petrecută acolo, am făcut un traseu mai lung, de la cota 400 la 2 000 cu telecabina şi mai departe, pe jos către Babele, pe o vreme care se anunţa instabilă şi cu descărcări electrice. Cunoscătorii ştiu ce ris­curi implică un astfel de anunţ, mai ales că eram împreună cu nişte copii la munte. Totuşi Domnul a făcut ca picioruşele mici să aibă viteză mare şi perseverenţă în ciuda drumului obositor şi a norilor amenintâtori. Astfel am prins ultima telecabină şi ne-am reîntors la maşină în timp record.

Şi cum Dumnezeu dă întotdeauna pe deasupra, tocmai când un copil bombănea că drumeţia nu are niciun farmec fără a vedea ursul, a avut par­te de împlinirea dorinţei; chiar pe şosea, câteva curbe mai jos, când coboram cu maşina de la cota 1.400 am văzut un urs.

Ce mare este Dumnezeu şi cât de atent se coboară la cerinţele îndrăzneţe ale unor copii care se încred în El! Haideţi să experimentăm îndemnul din Matei 18:3 de a deveni ca nişte copilaşi din perspectiva încrederii neclintite în Tatăl nostru, atunci când Îi adresăm cererile noastre de azi.

Anca Ţepuş, Pucioasa, Muntenia