Iacov si Ioan au prezentat, prin mama lor, o rugãminte, cerând ca sã le fie îngãduit sã ocupe cele mai înalte si cele mai de cinste pozitii în Împãrãtia lui Hristos. Cu toate cã Hristos a repetat de mai multe ori învãtãtura cu privire la natura Împãrãtiei Sale, acesti tineri ucenici mai nutreau încã nãdejdea unui Mesia care avea sã-si ocupe tronul si sã-si exercite puterea regeascã potrivit dorintelor oamenilor. Mama, dorind pentru ei locul de cinste în aceastã împãrãtie, a cerut: "Porunceste ca, în împãrãtia Ta, acesti doi fii ai mei sã sadã unul la dreapta si altul la stânga Ta!"
Mântuitorul însã a rãspuns: "Nu stiti ce cereti. Puteti voi sã beti paharul pe care am sã-l beau Eu si sã fiti botezati cu botezul cu care am sã fiu botezat Eu?" Ei si-au amintit cã aceste cuvinte tainice vorbeau despre cercare si suferintã, totusi au rãspuns plini de încredere: "Putem!". Ei au socotit ca cea mai înaltã cinste a-si dovedi loialitatea lor prin împãrtãsirea de tot ce avea sã se întâmple Domnului.{AA 542}
Daca in rugaciunile noastre obisnuite nu uitam sa invocam implinirea fagaduintelor ce privesc avantajele vremelnice, se pare ca de cele mai multe ori neglijam sa-i cerem lui Dumnezeu sa implineasca fata de noi cea mai frumoasa, cea mai incurajatoare si mai motivatoare, fagaduinta vietii vesnice. Este cea mai pretioasa asigurare ce a fost vreodata adresata cuiva.
Necuprinsul este cuprins in ea iar noi suntem destinatarii.
"Si fagaduinta pe care ne-a facut-o EL este aceasta: viata vesnica." 1 Ioan 2:25
Dorel Cornei
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu