joi, 31 ianuarie 2013

Femei curajoase


În El am fost făcuţi şi moştenitori ... ca să slujim de laudă slavei Sale, noi, care mai dinainte am nădăjduit în Hristos. (Efeseni 1:11,12)

Am citit despre o tânără pe care părinţii n-au lăsat-o să se dedice religiei cum ar fi vrut ea - era prea frumoasă, iar tradiţia cerea să lase urmaşi care să ducă numele mai departe. Fata s-a supus dorinţei lor, a născut trei copii, apoi s-a întors la vechea hotărâre. De data aceasta, s-a împotrivit stare­ţa de la mănăstire: "Eşti prea frumoasă pentru a fi primită printre credincioa­se." Hotărâtă ca nimic să nu o mai împiedice, tănăra şi-a lipit o tigaie încinsă de faţa ei drăgălaşă, din care, în câteva minute, a rămas doar amintirea. Cei mai mulţi dintre cei care au auzit această povestire au apreciat-o pe tânără pentru decizia ei.

Citim despre pasiunea pentru spiritualitate şi ne entuziasmăm, dar cum stăm noi? Spiritualitatea înseamnă pasiunea de a-L cunoaşte pe Dumnezeu, de a ne dedica Lui şi cauzei Sale, în aşa fel încât cei din jur să devină la fel de înflăcăraţi ca noi.

Oare ne dorim noi atât de mult să fim ai lui Dumnezeu, încât să fim gata să renunţăm la tot ce ne oferă sau ne recomandă lumea să facem?

Creştinii din trecut îl urmau pe Hristos chiar până la moarte. "Nu numai bărbaţii, ci chiar plăpândele femei şi tinerele fete dovedeau un curaj neabătut. Soţiile stăteau lângă rugul bărbaţilor lor şi, în timp ce ei îndurau focul, ele şop­teau cuvinte de mângâiere sau căntau psalmi pentru a-i încuraja (. .. ) Tinerele se duceau de vii în mormânt, ca şi când ar fi intrat seara în dormitor, sau mer­geau spre eşafod şi spre foc îmbrăcate în cele mai bune haine, ca şi cum ar fi mers la propria nuntă." (TV, p. 196, 197)

E drept că furia prigonitorilor era mare, dar şi credinţa martirilor era la fel, o credinţă de care va trebui să dăm dovadă şi noi, nu doar la sfârşitul tim­pului, ci şi acum, în viaţa de zi cu zi. Indiferent cu ce ne confruntăm, noi să fim întotdeauna alături de Dumnezeu şi de cei dragi ai noştri, care aleg să i se închine.

CONEXIUNE

Jenny Faulding Taylor (1843-1904) a fost a doua soţie a misionarului Hudson Taylor şi prima femeie-misionar care a intrat adânc în teri­toriul Chinei pentru a planta sămânţa Evangheliei.

Bianca Stoicescu, redactor, Radio Vocea Speranţei

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu