Lăsaţi-ne in pace cu Sfântul lui Israel! (Isaia 30: 11)
În Istoria războaielor iudeo-romane, Iosif Flaviu spune că, în timpul asediului, luptele de partide erau la ordinea zilei. Se părea că orice urmă de judecată sau raţiune dispăruse. O furie oarbă îi arunca unii împotriva celorlalţi, iar relatiile de prietenie sau de familie nu mai însemnau nimic. Deveniseră parcă satanici. În nepotolita lor dorinţă de distrugere, sicarii au dat foc rezervelor de alimente care ar fi fost suficiente pentru un asediu îndelungat. De foame, mamele îşi omorau copiii ca să-i mănânce, iar copiii îşi omorau părinţii bătrâni pentru a elimina persoanele inutile. Chiar romanii erau îngroziţi. Şi, cu toate acestea, iudeii declarau că nu se tem de finalul războiului, întrucât Dumnezeu e de partea lor.
Prin respingerea lui Mesia şi apoi prigonirea apostolilor şi a primilor creştini, iudeii refuzaseră şi ultimele ocazii de har. "Ei spuseseră de mult: «Lăsaţi-ne în pace cu Sfântul lui Israel!» (Isaia 30: 11). Acum, dorinţa lor era împlinită. Frica de Dumnezeu nu-i mai tulbura. Satana era la cârma naţiunii şi cele mai înalte autorităţi civile şi religioase se găseau sub stăpânirea lui." (TV, p. 21)
Ce tulburător! Poporul lui Dumnezeu stăpânit de forţele demonice!
Cum s-a ajuns aici? Respingerea repetată a apelurilor pline de dragoste ale lui Dumnezeu şi amăgirea că apartenenţa la poporul lui Dumnezeu înseamnă siguranţă conduc la ruină spirituală. Din păcate, oamenii de astăzi nu sunt mai dispuşi să creadă solia lui Dumnezeu pentru acest timp decât au fost iudeii să primească avertizarea cu privire la distrugerea Ierusalimului.
Astăzi poţi să auzi apelul dragostei şi harului Său. În mâna Lui, astăzi eşti în siguranţă.
CONEXIUNE
Iosif Flaviu a scris Istoria războaielor iudeo-romane în jurul anului 75 d.Hr., cartea fiind redactată iniţial în aramaică. Ulterior a fast tradusă în greacă.
Biblia la rând: 2 Samuel 13-14
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu