luni, 1 aprilie 2013

Ce înseamnă a fi avocat



Lucrările mâinilor Lui sunt credincioşie şi dreptate; toate poruncile Lui sunt adevărate, întărite pentru veşnicie, făcute cu credincioşie şi neprihănire. (Psalmii 111:7,8)

Dumnezeu mi-a îngăduit să ajung avocat, însă nu am o viaţă uşoară. Avocatura este o meserie perfidă, care te prinde în mreaja ei cu bani şi re­nume, pentru ca apoi să te pună să plăteşti scump dacă ai inimă. (Dacă n-ai, deja ai plătit atunci când ţi-ai pierdut empatia pentru ceilalti.)

De fiecare dată când termin un caz, vine un altul... altă dramă, altă poveste. Fiecare crede că are dreptate, iar tu, ca avocat, trebuie să-l ajuţi ... atât cât poţi. Oamenii întreabă: "Câştig procesul?" Nu pot să le răspund! Judecătorul decide în final şi, mai presus de el, e Dumnezeu. Este ca şi cum ai întreba un doctor dacă îţi dă garanţii 100% pentru pacientul pe care ur­mează să-l opereze de cancer. Nimeni nu cunoaşte viitorul. De acord, putem face prognoze, putem urmări statisticile, putem lua "pulsul" lucrurilor, dar nu putem spune care va fi finalul. Putem face însă ceva mai presus de a asigura clientul despre un rezultat favorabil: putem să-l consiliem, îi putem oferi toată încrederea şi atenţia noastră, astfel încât la final - oricare ar fi rezultatul- omul să ştie că am luptat împreună.

Ca stagiar, ai "şansa" de a alerga pe la toate arhivele şi registraturile. Însă pentru că am făcut lucrul acesta încă înainte de deveni stagiar, mi-am inceput stagiatura chiar cu instanţa. Primul proces de care îmi aduc amin­te: o colegă adversară mi-a zâmbit şi m-a asigurat că nu va lua dosarul timp de 10 minute - adică atât cât lipseam eu. Când m-am întors, cauza se luase, iar ea zâmbea victorioasă. Mi s-a părut laşă.

Oamenii sunt de două feluri: buni şi răi. Şi aici intră uneori, din nefe­ricire, şi colegii avocaţi. Aceeaşi experienţă am avut-o apoi cu un adversar foarte în vârstă: a ales să-mi asculte convorbirea telefonică cu maestrul meu pentru a-mi afla intenţiile. Nu a reuşit, pentru că am văzut tactica lui, dar unde este etica lui sau unde este înţelepciunea perilor lui albi?

Fiecare caz "consumă" câte puţin din sufletul meu, dar îmi recapăt pu­terile cu ajutorul lui Dumnezeu, pentru că atunci când am o clipă liberă mă rog Lui - ca o descătuşare, ca o evadare din durerea unei lumi disperate.

Aşa cum este prezentat şi în versetul de azi, El este Marele-Preot care lucrează în favoarea noastră şi ne invită "să ne apropiem cu deplină încre­dere de scaunul harului, ca să căpătăm îndurare şi să găsim har, pentru ca să fim ajutaţi la vreme de nevoie."(Evrei 4:16)

(Am scris aceste rânduri când eram la cumpăna dintre stagiatură şi definitivat.)

Dana Bordeianu Bucureşti, Muntenia

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu