Rugăciuni ascultate

Ilie era un om supus aceloraşi slăbiciuni ca şi noi; şi s-a rugat cu stăruinţă să nu plouă şi n-a plouat deloc în ţară trei ani şi şase luni. (Iacov 5: 17)

Atunci când noi alegem să-L lăsăm pe Dumnezeu la cârma vieţii şi-L încoronăm ca Domn al fiinţei noastre, nu există zi în care să spunem: "Azi nu am avut nicio experienţă cu El."

Deşi, în general, toate lucrurile din casa mea au locuri bine stabilite la care mă pot duce şi noaptea, pe întuneric, de mai multe ori mi s-a întâmplat să nu-mi amintesc unde am pus un obiect sau o carte pe care le foloseam mai rar. Ştiţi ce făceam atunci? Mă plecam pe genunchi şi, când mă ridicam de la rugăciune, îngerul meu mă conducea exact unde era lucrul respectiv. Când soţul meu era în spital, în ultimul lui an de viaţă, iar eu stăteam permanent lângă el, chirurgul m-a trimis să cumpăr, cu reţetă, nişte cal­ante şi antibiotice suplimentare. Cerul se înnorase. La farmacia din apropi­ere nu am găsit medicamentele şi, ştiind că soţul meu avea dureri foarte mari, am plecat în grabă şi cu o rugăciune plină de speranţă spre o altă far­macie. Mare mi-a fost bucuria când, în sfârşit, am găsit tot ce era indicat pe reţetă. Dar începuseră să cadă stropi mari de ploaie şi nori negri ameninţau la orizont. Fiind sezon de vară, eram îmbrăcată doar cu o rochiţă subţire. Am o mare sensibilitate la răceală. Mă simţeam nevrednică să înalţ o ruga­ciune asemănătoare, într-un anumit sens, cu a lui Ilie; totuşi am apelat la Tatăl meu ceresc şi am zis: "Tată bun, dacă vrei, ştiu că poţi să opreşti ploaia pe traseul pe care îl am de parcurs până la spital, ca să nu răcesc. Cine îl va îngriji pe soţul meu operat? Totuşi voia Ta să se facă" Şi atunci s-a petrecut o minune: Dumnezeu a onorat încrederea mea şi, pe tot traseul până la spital, ploaia s-a oprit. Cum am pus piciorul pe prima treaptă a spital­ului, s-a pornit potop de ploaie.

O experienţă similară s-a petrecut cu ocazia inaugurării bisericii din Ur­leta, în 1983, când au participat şi mulţi oameni din sat. Pastorul care a înălţat rugăciunea de binecuvântare a prezentat înaintea Domnului şi ace­ea pentru ploaia îndelung aşteptată - era secetă mare. Pe la ora 14. s-a întunecat cerul şi s·a pornit o ploaie torenţială. Era o reeditare în miniatură a episodului de pe vremea lui Ilie. Oamenii din sat care participaserâ la inaugurare au spus cu încântare: "Dumnezeu a ascultat rugăciunea adven­tiştilor şi ne-a trimis ploaia mult dorită!" Într-adevăr, am văzut cu ochii noştri împlinirea făgăduinţei din Marcu 11:24: "De aceea vă spun că orice lucru veţi cere, când vă rugaţi, să credeţi că l-aţi şi primit. şi-l veţi avea".

Magdalena Toma, Urleta, Muntenia