În vreme de război

Nu te teme nicidecum de ce ai să suferi ... Fii credincios până la moarte şi-ţi voi da cununa vieţii. (Apocalipsa 2:10)

În vremurile dificile ale bisericii primare, martirajul era aproape la fel de obişnuit ca şi convertirile. Predicatorii de atunci nu erau doar iluştri învă­ţători, ci şi credincioşi proerninenti. Mulţi doreau să imite martirajul lor, în dorinţa de a fi consecvenţi mesajului Evangheliei lui Hristos. Chiar păgânii credeau că este imposibil ca un adevărat creştin să-L "vândă" pe Domnul său.

De atunci şi până la moderna Evanghelie a succesului a trecut ceva vre­me. Azi asociem creştinismul doar cu starea de bine şi de fericire. Predicăm un mesaj ieftin pentru oamenii care caută o reparaţie rapidă a vieţii, dar nu o schimbare a caracterului. Raportarea noastră mai ales la problema suferinţei ne face să credem că cea mai mare preocupare a lui Dumnezeu este să ne facă fericiţi, nu sfinti.

Unde este acum Dumnezeul lui Avraam, cel care a fost gata să-şi sacri­fice fiul? Dar Dumnezeul lui Moise, cel care n-a pus piciorul În Canaan? Îl mai găsiţi pe Dumnezeul apostolilor, care erau arestaţi, bătuţi şi ucişi? Se zice azi că biserica este o adunare de oameni fericiti, care se bucură de viaţă, dar, după Scriptură, biserica este o adunare de oameni rătăciţi, care doresc sfinţirea îna­intea lui Dumnezeu şi caută să fie de ajutor unei lumi aflate în nevoie.

Martirajul nu trebuie doar admirat, ci chiar asumat, ca un sinonim pen­tru creştin.

"Wycliffe credea că va plăti cu viaţa pentru credincioşia lui. (... ) «De ce se spune că trebuie căutată departe coroana martiriului?» spunea el. «Predică Evanghelia lui Hristos (... ) şi moartea de martir nu va întârzia. Cum aş putea eu să trăiesc şi să tac? (... ) Niciodată! Să cadă lovitura, o aştept să vină.»" (TV, p.75)

Dacă afirmi că-L iubeşti pe Dumnezeu, cât de mult rezişti pe drumul spre sacrificiu? Crezi că ai suficientă rezervă ca să înaintezi, în special pe timp de "noapte" (înstrăinare, blam public, demitere, examene pierdute din pricina Sabatului sau ameninţări cu moartea)?

CONEXIUNE

În anul 1428, din ordinul Papei Martin al V-lea, rămăşiţele lui John Wycliffe au fost deshumate şi arse, iar cenuşa a fost aruncată pe apele râului Swift.

Marius Munteanu, pastor, preşedintele Institutului Teologic Adventist
Biblia la rând: 2 Samuel 22-24