vineri, 26 aprilie 2013

Fum ... si roade



În adevăr (...) Dumnezeu nu este părtinitor; (...) cine se teme de El şi lucrează neprihănire este primit de El. (Faptele apostolilor 10:34,35)

După terminarea facultăţii, fiul nostru a ales să îşi deschidă un cabinet medical într-o zonă pur românească şi ortodoxă de la poalele Carpaţilor Ori­entali de Curbură, într-o vale pitorească. La sfârşit de an, ne-am gândit să le facem o surpriză copiilor de la şcoala şi grădiniţa din comuna respectiva Am cerut acordul directorului şi am pregătit câte un pacheţel cu revista Priki pentru cei 250 de copii, iar pentru profesori şi educatoare am oferit cartea Mâini înzestrate, de dr. Ben Carson. Din păcate, prin "bunăvoinţa" directorului, cărţile şi revistele au fost arse.

Primăvara, după topirea zăpezii, am ieşit într-o după-amiază ploioasă în comună pentru a împărţi cărţi din casă în casă. Am întâmpinat multe obstacole, am fost ameninţaţi şi, din unele locuri, am fost chiar alungaţi. deşi doream să le facem un bine oamenilor, să le ducem vestea cea bună a mântuirii. În astfel de ocazii, obişnuiesc să ţin cărţile în mână, pentru ca să se vadă atunci când intru în curte sau în casă. La un moment dat, am deschis poarta şi am intrat într-o curte; atunci doamna respectivă a început să strige astfel către soţul ei: "Gică, vino să vezi cine a venit la noi!" Neştiind ce se va întâmpla, am avut tendinţa să ies din curte. Dar domnul acela m-a întâmpinat şi m-a salutat cu "Maranatha!" (Domnul nostru vine!) Atunci m-a cuprins o linişte sufletească şi am ştiut că sunt în locul potrivit. Ei s-au dovedit foarte ospitalieri şi ne-au invitat în curte. L-am chemat şi pe soţul meu, care merge împreună cu mine în lucrarea misionară; el pune cărţile în maşină, mă duce dintr-un loc în altul şi se implică în conversaţiile cu oame­nii, precum şi în susţinerea studiilor biblice, a seminarelor pe diferite teme.

După o scurtă conversaţie, am propus acelei familii să studiem Biblia împreună. Ei au fost de acord, dar pentru că era primăvară şi era mult de lucru la ţară, am amânat pentru toamnă. Spre sfârşitul toamnei l-au cău­tat pe fiul nostru la cabinet şi ne-au invitat să începem studiile biblice. De atunci, parcurgem împreună studiile în fiecare Sabat, fără să mai întâm­pinăm vreun obstacol. Avem şi trei copilaşi în grupă, care se roagă atât de sincer şi frumos. În prezent, soţul şi soţia se pregătesc să încheie legământ cu Dumnezeu prin botez.

Iată cum s-a împrăştiat fumul acelor cărţi arse, cum acel Cuvânt al lui Dumnezeu a adus roade, pentru că El a spus: "Cuvântul Meu, care iese din gura Mea, nu se va întoarce la Mine fără rod, ci va face voia Mea şi va împli­ni planurile Mele." (Isaia 55: 11)

Judit Barho, Sfântu Gheorghe, Transilvania Sud

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu