Nu te teme, căci Eu sunt cu tine; nu te uita cu îngrijorare, căci Eu sunt Dumnezeul tău; Eu te întăresc, tot Eu îţi vin în ajutor. Eu te sprijin cu dreapta Mea biruitoare. (Isaia 41:10)
L-am cunoscut pe Dumnezeu în 1990, prin intermediul unei colege de serviciu. I-am pus zeci, poate chiar sute de întrebări, pentru a înţelege unele lucruri la care eu nu găseam explicaţii logice. Cu multă răbdare şi dragoste buna mea colegă m-a condus pe calea frumoasă a credinţei. Au urmat mii de frământări: Ce să fac? Cum să spun familiei că vreau să îmi schimb credinţa? Timp de ... 18 ani am citit cărţi pe care le primeam de la colega mea.
La biserică mergeam destul de rar, de obicei în timpul programelor de evanghelizare.
Soţul şi părinţii s-au împotrivit cu toată puterea lor. Plecam de acasă într-o atmosferă tensionată ca să merg la biserică şi, la întoarcere, era la fel, pentru că mereu existau discuţii contradictorii, reproşuri ... Totuşi inima mea era plină de bucurie şi pe drumul până la biserică şi înapoi parcă pluteam. După mulţi ani şi multe ezitări, am trimis un pliant către Institutul naţional de Studii Biblice prin corespondenţă "Sola Scriptura". Am crezut că va fi simplu, însă când am primit grilele cu întrebări mi-am dat seama că nu voi putea răspunde decât dacă voi citi Biblia rând cu rând. Nu a fost uşor, dar a fost foarte frumos!
După doi ani, am obţinut cel mai mare punctaj dintre toţi participanţii. Soţul mi se adresa cu apelativul "studenta", bineînţeles cu multă ironie. După aceste studii biblice, frumuseţea Cuvântului lui Dumnezeu m-a cucerit atât de mult, încât în anul 2008 am spus: "Doamne, ajută-mă să iau hotărâre. Eu nu mai pot trăi aşa, nu mai am putere să lupt cu familia." Domnul Şi-a ţinut făgăduinţa pe care am primit-o în anul 2008 - Isaia 41:10. A luptat El pentru mine, mi-a spus să nu mă tem şi să nu mă îngrijorez, pentru că El mă întăreşte şi îmi vine în ajutor!
Am început pregătirea pentru botez şi, spre bucuria mea, Domnul a făcut să mi se alăture şi copilul. Dar acesta a constituit un motiv şi mai mare de supărare pentru soţul meu. În ziua în care am fost împreună în apa botezului, mamă şi fiu, ne-au fost alături tatăl meu, fratele, cumnata şi nepoţica. Soţul nu a venit, dar ne-a aşteptat acasă cu masa frumos pregătită.
Dumnezeu are puterea să transforme răul în bine. Surorile mele dragi şi viitoarele mele surori, nu uitaţi niciodată că "ajutorul nostru este în numele Domnului care a făcut cerurile şi pământul". (psalmii 124:8)
Ilaria Iosifescu, Slatina. Oltenia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu