miercuri, 6 martie 2013

\"Cetate tare-i Dumnezeu ... \"


Unii se bizuie pe carele lor, alţii, pe caii lor, dar noi ne bizuim pe Numele Domnului, Dumnezeului nostru. Ei se îndoaie şi cad, dar noi ne ridicăm şi rămânem în picioare. (Psalmii 20:7,8)

E suficient să vizitezi un muzeu de tehnică militară ca să constaţi ce fel de arme ofensive şi defensive ofereau cândva siguranţă: zale şi săbii, arcuri şi săgeţi, care şi cai, cetăţi şi porţi. Azi zâmbim privind la ele, deoarece par nişte jucării.

Din păcate, unii includ în această categorie a arsenalului înve­chit şi ineficient şi încrederea în Dumnezeu. Dar fac acest lucru doar cei care nu-L cunosc, cei care judecă după principiul: Ce nu se vede nu există.

Însă Luther şi-a găsit sursa curajului chiar în acest tezaur de putere abandonat de mulţi. "Dar [Luther] n-a fost lăsat să ajungă complet descurajat. Când nu a mai primit sprijin din partea oamenilor, a privit numai la Dumnezeu şi a înţeles că poate să se încreadă în deplină siguranţă în braţul Lui atotputer­nic." (Tv, p. 107,108)

Cauzele măreţe au efect de magnet asupra minţii şi inimii oamenilor.

Apoi crizele aferente produc o selecţie pentru ca, în final, să aibă loc o pola­rizare de o parte şi alta, aşezându-i în tabere opuse pe cei mari la suflet şi pe cei mici la suflet, pe cei principiali şi pe oportunişti, pe cei care au curaj moral şi pe cei fricoşi. Tot crizele dezvăluie care sunt principalele resurse de putere la care recurgem. Pe ce punem mâna mai întâi? Pe portofel? Pe telefon? Sau apelăm la Tatăl nostru ceresc? În sine, resursele pot să nu fie condamnabile, dar devin astfel dacă intră în competiţie cu încrederea în Dumnezeu sau o fac să pară inutilă.

Psihologia modernă accentuează foarte mult ideea că secretul succe­sului constă în a avea încredere în forţele proprii. În schimb Biblia, prin învă­ţătură şi exemple, arată că reuşita depinde de modul în care ne raportăm la Dumnezeu.

Legătura cu Dumnezeu funcţionează după sistemul roţilor angre­nate: randamentul este cu atât mai mare cu cât noi suntem mai mici în ochii noştri, iar Dumnezeu devine tot mai mare.

CONEXIUNE
După publicarea tezelor, Luther rămâne pentru o vreme aproape singur pentru că unii prieteni tac. În anul 1518, Albrecht, cardinalul Germaniei, şi călugării dominicani îl acuză înaintea Scaunului Papal pentru atitudinea luată împotriva indulgenţelor,

Emilian Niculescu, pastor pensionar, Conferinţa Transilvania de Sud

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu