Viitorul

"Nu stiu ce ne rezerva viitorul, dar stiu cine tine in mana viitorul." E. Stanley Jones

"Venise ceasul proslãvirii lui Hristos. El Se afla deja în umbra crucii, iar cererea grecilor Îi arãta cã jertfa pe care El urma sã o aducã avea sã atragã pe multi la Dumnezeu. Stia cã grecii Îl vor vedea în curând într-o situatie pe care n-o visau atunci. Ei urmau sã-L vadã pus alãturi de araba, un tâlhar si un criminal, si cã acesta avea sã fie preferat spre a fi eliberat în locul Fiului lui Dumnezeu. Ei aveau sã audã cum oamenii, instigati de preoti si conducãtori, fãceau alegerea. Si la întrebarea: "Dar ce sã fac cu Isus, care Se numeste Hristos?", rãspunsul urma sã fie: "Sã fie rãstignit" (Mat. 27,22). Fãcând aceastã ispãsire pentru pãcatele oamenilor, Hristos stia cã Împãrãtia Lui va fi desãvârsitã si se va rãspândi pe întregul pãmânt. El urma sã lucreze ca Unul care reface, si Spiritul Lui urma sã biruie. Pentru o clipã, El a privit în viitor si a auzit glasurile celor ce vor vesti pe întregul pãmânt: "Iatã Mielul lui Dumnezeu, care ridicã pãcatul lumii" (Ioan 1,29). El a vãzut în strãinii acestia fãgãduinta unui seceris bogat, când despãrtirea dintre iudei si neamuri urma sã fie datã la o parte si când toate neamurile, limbile si popoarele vor auzi solia mântuirii. Ca o anticipare a acestora, ca o împlinire a nãdejdii Sale, a rostit cuvintele: "A sosit ceasul ca Fiul omului sã fie proslãvit!" Dar Hristos nu uita deloc modul în care trebuia sã aibã loc aceastã proslãvire. Adunarea neamurilor trebuia sã vinã dupã apropiata Lui moarte. Numai prin moartea Lui putea sã fie mântuitã lumea. Ca o sãmântã de grâu,

"Fiul omului trebuia sã fie aruncat în pãmânt, sã moarã ºi sã fie înmormântat departe de oameni; dar avea sã învie.

"Hristos S-a servit de lucrurile din naturã pentru prezentarea viitorului Sãu, astfel încât ucenicii sã poatã întelege. Adevãratele rezultate ale lucrãrii Sale aveau sã se realizeze prin moartea Sa. "Adevãrat, adevãrat vã spun", a zis El, "cã dacã grãuntele de grâu, care a cãzut pe pãmânt, nu moare, rãmâne singur; dar dacã moare, aduce multã roadã." Când grãuntele de grâu cade pe pãmânt si moare, rãsare si aduce roadã. Tot astfel si moartea lui Hristos urma sã aibã ca rezultat roade pentru Împãrãtia lui Dumnezeu. Potrivit cu legea din lumea plantelor, viata trebuia sã fie rezultatul mortii Lui.[DA 623]

Biblia spune: " Dumnezeu ma incinge cu putere si ma povatuieste pe calea cea dreapta." Psalmii 18:32

Dorel Cornei