Devotional Pentru Femei: Dumnezeu este scăparea noastră

Ai milă de mine, Dumnezeule ... Căci în Tine mi se încrede sufletul. La umbra aripilor Tale caut un loc de scăpare. (Psalmii 57:1)

După epuizarea metodelor de a mă constrânge să nu mă duc la biserică, soţul s-a învoit de la serviciu pentru Sabat, ca să rămână cu mine acasă şi astfel să nu mai pot pleca. Era în pijama şi vorbea cu copiii când am fugit pe uşă până la staţia de autobuz. Privind în urmă, l-am văzut pe soţul meu ve­nind cu motocicleta spre staţie. S-a uitat printre oameni, dar nu m-a văzut şi a plecat spre autogară.

O familie cunoscută a oprit maşina şi m-a luat cu ei la o altă biserică­ Poiana Nucului. Eram foarte fericită şi-I mulţumeam lui Dumnezeu că am scăpat. Ajunsă la biserică, am intrat în vestiar să-mi las haina, iar la ieşire, pe coridor, l-am văzut pe soţul meu stând acolo cu două cărţi în mână. Pe moment am încremenit; apoi mi-am continuat drumul spre sala de cult. Nu m-a văzut. Am intrat pe culoarul principal al sălii de cult şi, stând în picioare, mă rugam fierbinte lui Dumnezeu să nu mă lase. Familia cu care venisem mi-a spus că soţul meu a plecat după ce s-a uitat cu insistenţă pe geamul uşii. Nu m-a văzut nici a treia oară. Am stat toată ziua în Casa Domnului, lăudându-L şi multumindu-I pentru minunile Sale. Domnul vin­decă pe orbi, dar poate să şi orbească pe cei ce luptă împotriva Lui.

Într-o altă ocazie, participam la un curs de perfecţionare la Bucureşti, pentru trei luni, în urma concursului de medic primar. Eram treisprezece medici, majoritatea directori de staţiuni balneare şi medici din clinici uni­versitare. Eu eram cea mai neînsemnată. Profesorul ne-a precizat că în fie­care zi de luni ne va da extemporal şi că predă cursul şi sâmbăta. I-am spus că eu nu pot veni sâmbăta şi mi-a răspuns că nu-l interesează, numai să ştiu la extemporal. I-am mulţumit lui Dumnezeu pentru răspunsul primit. Sâmbăta mergeam la biserică, iar duminică îmi copiam cursul de la colegi.

După o lună, am făcut o vizită acasă. Am plecat vineri, şi duminică noap­tea m-am întors la Bucureşti. Am învăţat cursurile profesorului din timpul săptămânii şi m-am rugat. Ajunsă la spital, colegii mi-au spus că sâmbătă conferenţiarul a ţinut un curs şi i-a informat că extemporalul va fi numai din acel curs. Colegii mă compătimeau ... Când a venit profesorul, ne-a dat extemporal numai din prelegerile din cursul săptămânii. Colegii au rămas stupefiaţi. Niciunul nu citise cursurile din timpul săptămânii şi i-au replicat profesorului că nu li s-a spus aşa. "N-aţi citit cursurile mele? Nu vă e ruşi­ne? Scrieţi extemporalul!" Situaţia s-a inversat. Eu scriam, iar ei stăteau. Când au fost aduse extemporalele, unul singur era bun. Bineînţeles, au fost anulate. Dar dacă ar fi fost invers? Domnul să fie lăudat!

Lilie Oltean, Oneşti, Moldova