Devotional pentru femei

Angajamentul unei mame

Ferice de omul care găseşte înţelepciunea şi de omul care capătă pricepere! (proverbele 3:13)

Închisorile şi casele de copii sunt pline de suflete rănite şi abandonate de către cei care ar fi trebuit să îi iubească şi să-i îngrijească. Majoritatea calcă pe urmele încărcate de iresponsabilitate lăsate de părinţii lor. 

Multe mame se sacrifică, ajutându-şi copii să supravieţuiască, dar ele nu sunt singurele care ar trebui să poarte această povară. Îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru ele! Studiile arată însă că afecţiunea taţilor este cerşită de către inimile rnicuţilor lor. Prezenţa tatălui în dezvoltarea copilului nu poate fi înlocuită!

În situaţii tragice, zguduiţi fiind şi îndureraţi, ne dăm seama de impor­tanţa rolului nostru de părinte în viaţa copiilor. Să plecăm genunchiul şi să-I cerem lui Dumnezeu să ne înveţe ce înseamnă a fi părinţi!

Mamelor, "Dumnezeu doreşte să ne implicăm în mod deplin şi complet în viaţa copiilor noştri. Aceasta nu presupune doar dispoziţia de a le asigura cele necesare, ci de a fi alături de ei în permanenţă, de la începutul vieţii lor, prin exemplul care să reflecte caracterul lui Dumnezeu. Un tată şi o mamă trebuie să-şi iubească întotdeauna copiii şi să le câştige afecţiunea şi încrederea. Trebuie să-i protejeze, să-i disciplineze şi să-i îndrume în viaţă, în temere de El. Trebuie învăţaţi să fie integri, acţiunile lor să aibă la bază respectul, iar atingerea maturităţii să fie îmbibată de responsabilitate şi principii sănătoase".

Cu siguranţă, există mame care vor râde şi vor ignora aceste îndatoriri, dar îi suntem datoare lui Dumnezeu să ne onorăm obligaţiile faţă de copiii pe care ni i-a dat. Sunt mame care pun preţ mai mare pe ele însele şi plăce­rile lor, dar vor rămâne singure, cu un gol profund şi irecuperabil în suflet. Sunt şi mame care, deşi au avut parte de părinţi iresponsabili şi nepăsători, şi-au dedicat viaţa şi voinţa lui Dumnezeu, învătându-şi copiii să facă la fel.

Dacă vrei să devii o mamă responsabilă, te invit să-ţi iei acest angaja­ment faţă de tine şi familia ta:

Nu mă întreb cine va îndruma familia mea, deoarece, cu ajutorul lui Dumnezeu, eu, mama, o voi face. Nu mă îngrijorez cu privire la cine îi va arăta copilului meu calea către cer, pentru că eu, mama, o voi face. Cine va ghida şi proteja familia mea? Eu o voi face. Cine se va ruga pentru copiii mei ca să rămână statornici principiilor lui Dumnezeu? Eu sunt mama lor şi o voi face. Accept această responsabilitate şi consider un privilegiu îndatorirea mea. Vreau binecuvântarea lui Dumnezeu în casa mea!

Alexandra Tautan, Apaieu, Banat